Una dintre valorile des predicate, dar puțin exersate în cadrul societăţii noastre este sinceritatea. Nu voi discuta aici despre alterarea gradului de sinceritate prin selectarea argumentelor in funcție de interlocutor, ci dimpotrivă, de folosirea sincerității ca scuza pentru ignorarea valorilor celor cu care comunicam.
Sunt o fire colerică, si am găsit deseori confort în povara sincerității: "Am ridicat tonul, pentru a reflecta sincer starea mea de spirit. Ai fi vrut sa mă cenzurez?"
Ce trec cu vederea într-o astfel de situație este dificultatea dezamorsării stării tensionate la 5 minute după un reproș acid. Nu pare sa aibă o greutate in judecarea valorii de sinceritate a demersului. Cercul se închide cu asignarea unei vinovații către interlocutor: "Am comunicat o idee. Discuția s-a încheiat. De ce mai ești încă supărata?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu