[Great] Expectations

In urmă cu ceva ani, ajuns în Singapore, încercam să gestionez o avalanșă de valori și gusturi noi. Adeseori mă găseam în fața unor mâncăruri de care abia mă puteam atinge. La una dintre aceste mese, am constat că mâncarea de fasole boabe în sos de roșii părea extrem de puțin gătită. I-am invitat și pe cei doi colegi de la masă să evalueze calitatea mâncării, iar verdictul a fost unanim: "Fasolea e mult prea tare, nu a fost fiartă mai deloc". Adevărata surpriză a venit un sfert de oră mai târziu, când am realizat că "fasolea" cu sos de roșii era de fapt făcută din alune. În lumina noi descoperi am gustat din nou, descoperind o mâncare savuroasă.

Am păstarat amintirea drept o lecție despre valoarea așteptărilor în logica hedonismului. O prezentare foarte captivantă a felului în care raportarea critică la realitate aduce o plusvaloare de plăcere, inclusiv prin structurarea așteptărilor - precum și prin înțelegerea istoriei persoanelor și obiectelor cu care interacționăm, este realizată de Paul Bloom [1].

[1] http://blog.ted.com/2011/07/27/the-origins-of-pleasure-paul-bloom-on-ted-com/

[Absolut] Fair

Una dintre valorile noastre ce transcende preferințele personale este echitatea. Echitatea (fairness) este arta aplicării principiilor.

Măsurând pasiunea de care se bucură subiectul în interacțiuni cotidiene, am putea spera într-o înțelegere nuanțată a numeroaselor limitări aduse de aplicarea principiilor. În realitate, deși ușor de enunțat în numeroase situații, echitatea este deseori mânuită cu stângăcie.

Sesiunile de examene sunt exerciții importante în aplicarea unor principii academice și de negociere a echității în relație cu alte considerații. De exemplu, deși mulți studenți valorizează corectitudinea examenelor, aceștia o definesc uneori hiper-procedural, cu atenția centrată pe precizia micilor calcule și nu pe distribuția rezultatelor finale. Discuțiile despre echitate devin discuții despre sutimi. Pe parcursul acestor discuții am reflectat la erorile sistemice ale aplicării principiului echității în evaluarea academică, ajungând la o concluzie optimistă: acestea sunt rare.

Discuția este importantă deoarece multe sisteme decizionale au limitări vizibile în obținerea echității. Un excelent exemplu în acest sens îl reprezintă un studiu realizat în urmă cu un an legat de deciziile de eliberare condiționată a deținuților [1]. Este vorba de o cercetare ce a analizat un număr de peste 1100 de verdicte în funcție de ordinea apariției lor în fața judecătorului. Reprezentarea grafică a relevat nu doar o tendința a probabilității de eliberare, ci un factor disruptiv important, ce apare marcat cu un cerculeț: mesele avute de judecător. Probabilitatea eliberării înainte de masa de prânz este 0%, dar se apropie de 70% imediat după aceasta.

[1] http://lsolum.typepad.com/files/danziger-levav-avnaim-pnas-2011.pdf

[Universalitatea sensurilor] Laborator

Puțini dintre studenții și dascălii din universități se preocupă de diferențele structurale ale învățământului tehnic românesc. Acceptăm că pentru un viitor inginer, mai mult decât pentru orice alt tip de student, laboratoarele au un rol important, dar nu ne punem problema universalității înțelegerii termenului de laborator.

Ce au în comun activitățile de laborator din Imperial College London, Politecnico di Milano, Vrije Universiteit, EPFL (École Polytechnique Fédérale de Lausanne) și alte mari universități europene?

1. Modul de desfășurare. Cel mai adesea nivelul de interactivitate pe parcursul laboratorului este extrem de scăzut. Studenții primesc o listă de probleme și pot apela la ajutorul asistentului în cazul în care se blochează.

2. Asistenții de laborator sunt cel mai adesea doctoranzi care nu au nici plăcerea, nici dorință (și deseori nici competența) de a desfășura activități didactice la respectiva materie. Alocarea orelor didactice se face deseori fără a ține măcar seama de domeniul de cercetare al doctorandului.

3. Formațiile de lucru. In multe universități laboratorul se desfășoară cu 20, 30, chiar 80 de studenți. In realitate este vorba de o sala cu calculatoare în care studentul poate veni și parcuge o listă de probleme de laborator.

4. Transformarea orelor de aplicații în ore de seminar. Multe materii tehnice oferă doar o oră de discutare a aspectelor practice deschise de curs.

5. Notarea. Ponderea majoră cel mai adesea o are nota unui singur examen. Pentru unele cursuri vor fi notate temele cu o pondere între 10 și maxim 30%, aceasta fiind singura activitate notată de pe parcursul anului.

Fără a trece cu vederea limitările materiale cu care se confruntă atât studenții, cât și cadrele didactice din învățământul universitar tehnic românesc, laboratoarele care formează inginerii IT absolvenți în UPB sunt interactive, intense și îndrumate de asistenți direct interesați de temă. Aleg să cred că acestea sunt motive însemnate de optimism pentru viitoarea generație de ingineri instruiți în România.

Feminism 0.1

Primul lucru ce mă impresionează la Starcraft 2 este atenția pentru cel mai mic detaliu: totul pare construit cu mare minuțiozitate: de la intrigă, personaje, voci, decoruri, muzică. Totuși în acest univers coerent și captivant am fost șocat de forța unuia dintre stereotipurile mele preferate: tocurile.

Diferențele dintre sexe sunt adesea minimizate, mai ales când se referă la un lucru atât de superficial precum îmbrăcămintea. Faptul că de zeci de ani femeile au acceptat valorizarea tocurilor (sau măcar și-au păstrat neutralitatea față subiect), nu aduce normele de confort pentru cele două sexe pe picior de egalitate.

Această autoamăgire masculină trece de normele de confort și deseori intra în conflict cu coerența unor scenarii bine construite.

În Star Trek Voyager, Jeri Ryan, recuperată din colectivul Borg este în continuă căutare a eficienței. Din păcate autorii serialului nu se străduiesc să lămurească beneficiile purtării de tocuri de 6 cm pentru activitățile de pe o nava spațială.

Scenariul nu este punctul forte al filmului Catwoman. Este totuși greu de înțeles cum o ajutau tocurile pe Halle Berry în confruntările cu criminalii, mai ales când deseori aceste întâlniri deveneau adevărate spectacole de acrobație.

Din păcate lista continuă cu Starcraft 2. Momentul epic al apariției Reginei Spadelor (Queen of Blades) din Hive, prilejuiește un periplu al camerei ce se încheie printr-un cadru panoramic centrat în spatele său. Din acest unghi putem admira atât aripile impozante, dar și tocurile cui. Pentru o rasă ce întrupează puritatea esenței, zergii au cam dat-o în bară încredințându-și imaginea unor cronicari mai puțin preocupați de consecvență, cât de propriile fetișuri :).

A venit toamna!

„Hosturile virtuale economisește spațiu cea ce ajută la funcționarea rapidă a serverului apache.

Și dacă ne gândim bine fiind hosturi virtuale au și un rol de securitate pentru tot felul de atacuri pe server.

Serverul apache este un server care se bazează pe trimiterea și recepționarea pachetelor și hosturile virtuale asigură aceste tranzacții de pachete cu numere foarte mari de pachete pentru a nu bloca serverul apache.”

Desensibilizarea noastră cea de toate zilele

Unul dintre cele mai dificile lucruri într-o societate a abundenței este să îți păstrezi puterea de a reacționa. Avem prea multe oportunități așa că ne temem să mai facem alegeri. Suntem înconjurați de atâtea lucruri ce sunt menite să ne atragă atenția, încât rămânem insensibili.

Cine mai are nevoie de doctrină?

Dezamăgirea față de mediul politic românesc se răsfrânge nejustificat și asupra motivației de a judeca actele politice prin prisma doctrinei din care se revendică. Doctrina politică reprezintă un set de prejudecăți ce ne ajută să procesăm rapid un volum mare de informații. Ca orice prejudecată, doctrina poate oferi soluții suboptimale, poate da uneori greș, dar la nivel statistic raportarea la doctrină oferă coerența acțiunilor politice. Pentru cei dezamăgiți de lipsa de precizie a raportării acțiunilor la doctrină, soluția ar trebui să fie judecarea fiecărei acțiuni în parte și nu refugiul față de orice judecată politică.

Am fost surprins să vad concretizată lipsa de apreciere pentru doctrină în școala de vara a UNPR, ce se desfășoară sub sloganul: „Interesul National - soluții, nu doctrine”. În viziunea UNPR, lipsa de acuratețe a judecăților doctrinare poate fi înlocuită de raportarea la o valoare comună: „interesul național”. Această sintagmă desprinsă din Caragiale, are sens atât în doctrina liberală, cât și în cea conservatoare sau socialistă; are sens atât pentru patroni, cât și pentru tineri, sau mamele singure. Toate aceste sensuri, cel mai adesea, nu au nimic în comun, poziționând evenimentul național UNPR strict în spectrul demagogiei.

Trebuie precizat că până acum, nu există nici o aliniere doctrinară pe site-ul partidului [1], sau în articolele și interviurile semnate de cei ce definesc direcția acestui partid.

[1] http://www.unpr.eu