luni, 28 decembrie 2009

seriale pentru o iarnă mocnită

Un post mult amânat este cel al recomandărilor de seriale. Celor mai răbdători le recomand și topul de anul trecut.

Documentare ce chiar merită vazute:
Medieval Lives. Un serial de excepție cu 8 episoade făcute dupa aceași rețetă: se ia una bucată stereotip medieval (țăranii, domnițele, călugarii, regele, etc) și se demontează pe parcursul a 30 de minute pline de umor. Serialul se sprijina pe date, evenimente și nume cât se poate de concrete, dar este împachetat în ambalajul unui sitcom, nu a unei lecții de istorie.
Ancient Inventions - desi difuzat acum ceva ani, mi-am adus aminte cu placere de cele 3 episoade prezentate de același Terry Jones. Cu un scenariu mai puțin impresionant, comparativ cu Medieval Lives, subiectul este unul
Download: The True Story of the Internet, este un serial realizat de Discovery în care sunt tratate 4 subiecte: cum navighezi, cum cauți, cum/ce vinzi, cum mai poți petrece vremea pe net: browser wars, search engines, e-commerce și social networks.

Acțiune
The Wire este pe primul loc în topul preferințelor mele. Remarcabilă este calitatea constantă a scenariilor pe parcursul celor 5 sezoane.
Sons of Anarchy, un serial dinamic, care face acum furori in State. Motocicliști, arme, muzică și destul de multă violență sunt ingredientele de succes.
Breaking Bad, este pe lista mea de MustSee.

Secțiunea geekish are două recomandări:
The Guild. Webserial cu episoade intere 3 și 6 minute. Merita văzut măcar primul sezon: apox. 45 de minute de ironie pe tema oamenilor ce își pied vremea jucându-se în rețea.
The IT Crowd. Avetisment de umor englez :). Deși un serial amuzant poate fi un pic dificil de apreciat din colțul nostru de Europa americanizată. Un sezon are doar 6 episoade, iar sezonul este cel mai reușit.

Pierdere de vreme
Lost. Am ajus la sezonul 4 și frustrarea mea cu scenariștii acestui serial extrem de bine filmat a înfrânt speranța. Mai ales dacă mă gândesc la numărul impresionant de ore pus în vizionarea acestui serial și la lista lungă de seriale de până aici.

ACM or Windows7?

Din seria "o imagine ce spune o întreagă poveste", acesta este unul dintre ecranele prin care un student trebuie să treacă pentru a își face cont la ACM:

Pentru cei ce doresc să fie membrii ACM, vă recomand să porniți de la adresa de mai jos:
https://campus.acm.org/public/StuLevel/stulevel_control.cfm?level=3&country=Romania&form_type=Student

duminică, 27 decembrie 2009

Noul ministru al Educației

Avem un nou guvern și un nou ministru al învățământului. Înțeleg că sunt dezamăgiri legate de unele numiri, dar îmi e greu să înțeleg virulența contestărilor față de numirea lui Petru Funeriu la Ministerul Educației.

Aud în presă voci dezolate de lipsa de experiență, de incompatibilitatea unui inginer chimist cu funcția de ministru. Ce lipsește este tonul optimist față de un CV de excepție [1]. Evident că acest CV nu garanteză rezolvarea problemelor importante din învățământul românesc. Ar trebui totuși să îi acorde dnului Petru Funeriu o perioadă de grație înainte de a fi pronunțate păreri cu rezonanță de sentință.

[1] http://www.replicaonline.ro/daniel-petru_funeriu_nominalizat_pentru_functia_de_ministru_al_educatiei_9694.html

marți, 8 decembrie 2009

... capcana polemicii

Alegerile au trecut, dar televiziunile au rămas. A rămas și regretul unei campanii televizate ce a abandonat orice urmă de onestitate.

Atmosfera alegerilor încă plutește în aer. Regretele încă nu s-au stins, bucuriile sunt trăite cu o umbra de vinovăție.

Eu totuși sunt bucuros. In primul rând am scăpat de dependența de posturile de știri. Luni de zile am asistat erodarea deontologiei știrilor televizate. Am văzut la Realitatea un scurt montaj în care Emil Boc, premier interimar, promitea mărirea pensiilor, într-un scurt clip în care apoi Nicolae Ceaușescu promitea același lucru: mărirea pensiilor. Alăturarea asupra careia Adrian Ursu dorea să se discute nu avea nici o logica, dar un evident efect emoțional. Am văzut un Razvan Dumitrescu ce întreba plin de indignare: "In ce țară trăim, dacă principiul prezumției de nevinovație în lipsa dovezilor este pus la indoială. Traian Basescu acuza trustul Realitatea-Catavencu ca foloseste un film trucat si noi ar trebui sa demostram ca este vorba de un original. Nu el, cel ce lanseaza acuzatia".

Mai mult, am scapat de iluzia ca orice greseala poate fi corectata, orice argument combatut rational. Nu ne putem trai viata in continua defensiva in fata acuzatiilor fara noima. Trebuie sa purtam nu doar povara polemica a discutiilor pe care le purtam, dar si responsabilitatea selectarii interlocutorilor.

Luni 7 decembrie am sters din lista de programe a televizorului meu Realitatea TV si Antena 3.

duminică, 1 noiembrie 2009

eschiva #1

Am urmarit azi o parte din discursul lui Mircea Geoana in judetul Galati. Speram ca un partid de dimensiunile PSD sa poata angaja un strategist, si cativa autori de discursuri electorale. Cred ca m-am inselat.

Este adevarat ca Mircea Geoana se doreste un candidat al opozitiei (dupa 2 ani de sustinere a guvernului PNL si 1,5 ani de guvernare efectiva), dar ma sperie un mesaj eminamente negativ menit sa scoata in evidenta doar presupusele slabiciuni ale adversarului fara a se stradui sa se promoveze pe sine.

In Romania ne-am perfectionat in aratatul defectelor altora, si in eschiva fata de asumarea unor responsabilitati sau a unor tinte clare.

duminică, 11 octombrie 2009

AWG frate

LAN Party. Este miraculos cum in cateva ore holul EC, subru si intunecos se poate transforma intr-un loc atat de prietenos, in care toata lumea vorbeste cu toata lumea, in care un nume de prim rang al industiei IT schimba strategii de gaming cu un boboc din primul an, in care echipa de starcraft a profilor este ingenunchiata... meci de meci :).

Am fost la multe conferinte in care cate un CEO vine in mijlocul unei prezentari, vorbeste cateva minute, dupa care paraseste sala grabit. Calin Tatomir a vorbit tot doar 3 minute. Clar si extrem de energizant! A petrecut in schimb 4 ore printre studenti, cand intr-o confruntare de dota, cand intr-o discutie cu 2-3 jucatori patimasi.

Suc, napolitane si mingiute antistres. Pentru castigatori - premii si... bilete la Gorillaz, de la Calin Tatomir.

E 5:30. Daniel doarme pe un calorifer. Justin incepe sa se relaxe. AWG a fost un succes. Dar nu avem luxul de a ne bucura prea mult: in cateva ore va veni echipa de strangere a retelei. 10 voluntari, care - dupa o zi incarcata in care am construit o retea de gaming pentru 120 de participanti, si doar cateva ore de relaxare - vor veni duminica la ora 10 in facultate. Mai sunt totusi mai bine de 3 ore si Jus sigur nu le va pierde. Un sigur lucru conteaza acum: dota!

Multumesc Jus, Fanel, Bogdan, Radu, AJ, Iep, Sergiu, Elena, Marian, Andreea, AndreiC, Calin, Cibo, AndreiT, Tudor, Laurentiu, Rares, AndreiS, Mihai, Daniel.

sâmbătă, 10 octombrie 2009

ROSEdu Tech Talks

A bunch of geeks are going clubbing. Tech clubbing!

Au trecut 3 ani de ROSEdu. Eliberatica, bere, proiecte, practica, bere, Rosdev, si iata acum socializare fara alcool. Preprocesorul C. Pe bune.

Un EG106 plin, un RD exceptional, doua ore faine alaturi de oameni nemaipomeniti: Seria ROSEdu Tech Talks a inceput!

marți, 6 octombrie 2009

Start SRIc

SRS, PISR, CNS, SRIC, LPIc, SCPD etc. Noul master a inceput cu o avalansa de abrevieri. Din fericire studentii nu se opresc la abrevieri si chiar ne iau in serios: Acesta este un nou program de master.

RD se plange ca are o alura prea comerciala: "Siteul nostru e mult prea business" [1]. Eu ma bucur ca avem o identitate electronica, si ma gandesc la toate siteurile pe care nu am reusit sa le pornesc.

Dintre toti RD stie cel mai bine ca acest master, cursurile din acest semestru, din urmatoarele, concentreaza energia unui grup insemnat de oameni. Eu vad in tot acest efort o datorie in a ne lauda cu programul nostru de master. Si nu numai in fata celor ce deja stiu cate ore sunt in spatele primei ore de curs de la SRIc.

Intru in sala si stiu ca din punct de vedere al cursurilor si laboratoarelor acest semestru va fi greu si frumos. Ramane o intrebare la care va trebui sa raspundem impreuna cu studentii: "Se poate face cercetare la master?"

sâmbătă, 3 octombrie 2009

Lost in PUB

Joi erau 27 de grade si sanse 0% sa ploua sambata. Vineri erau 28 de grade si 20% sanse de ploaie pentru urmatoarea zi. Sambata 3 octombrie, la ora 10:00, erau 17 grade si 100% sanse de ploaie.

In tot haosul inceputului de semestru am reusit sa ne strangem 10 insi in jurul unei idei: ca boboc oricare dintre noi am fost pierduti intre numeroasele nume ciudate de sali: "Acum avem mate in AN034. Unde o mai fi si asta?".

Unde mai pui ca dupa cativa ani petrecuti in Poli realizezi ca se termina studentia, iar campusul UPB, Regia iti sunt aproape la fel de putin cunoscute ca in prima zi. Anul aceasta se va schimba. Vom face turul bobocilor! Sau turul UPB. Sau de ce nu: Lost in PUB.

Sambata, 11:00. 4 studenti. 8 ghizi. Vlad a venit prin ploaie 40 de minute... cu bicicleta: "Gandeste-te ca ar fi venit un student cu bicicleta pentru tur, si noi nu am fi avut ghid. Nu putem sa ii dezamagim chiar de la primul contact cu facultatea".

Pe parcursul turului s-au mai alaturat inca 3 studenti. 7 la 8. Am castigat!

vineri, 24 iulie 2009

karaoke v 2.0 in Automatica

Deși ne aflăm într-o savuroasă polemică (a se citi tânguire J ) în jurul examenului de admitere din UPB, cred că riscăm proiectarea unei imagini prea serioase în afara comunității. Atât Vlad, cât şi AJ, ca şi veterani ai competiţiilor de karaoke, nu au suflat nici o vorba despre această seara, aşa că voi trece peste temerile lui RD de a ne trezi copleșiți de hoarde de studenţi şi voi anunţa:

Tam, tam!

Vineri 24.07.2009, de la 19:30 în holul EC va avea loc trecerea oficială la programul de vară (a se citi vacanţă). Pentru a ne măsura lipsa de inhibiţii a fost aleasă o voinicească competiţie de karaoke, fără juriu, fără note, fără regrete.

Aşteptăm cu sufletul la gură interpretarea originală a organizatorului principal al evenimentului: Răzvan Deaconescu. Cel mai dorit, aşteptat, anticipat șlagăr (a se citi manea) este „De ce mă minţi” [1].

Şi pentru că nuca s-a lipit solid în perete, o melodie care îmi place mie:

[1] http://www.youtube.com/watch?v=PSLPDGSYjMM

valoarea lucrurilor

Avem zilnic de făcut numeroase alegeri. Sunt momente în care alegerea în sine devine o povară. Mai mult alegerea unui reper de comparaţie nepotrivit îţi poate eroda valoarea unei alegeri bine întemeiate.

Unul dintre secretele fericirii stă în cumpănirea în momentele de alegere, dar mai ales în înţelegerea faptului că nu avem datoria obiectivităţii clipă de clipă, iar unele lucruri sunt mai savuroase mai ales în lipsa unei comparaţii.

Comparația schimba valoarea lucrurilor.

Exemplul clasic din psihologie este cel al alegerii unei sticle de vin. În faţa a trei tipuri de vin cu costul de 10, 20 şi respectiv 30 lei, majoritatea subiecţilor vor elimina vinul cel mai scump, precum şi pe cel mai ieftin, şi vor fi foarte mulţumiţi cu vinul de 20 de lei. Dacă acelaşi experiment este repetat după adăugarea unui vin şi mai scump, de 40 de lei, alegerea va fi preponderent îndreptată către vinul de 30 de lei. Mai mult chiar, gradul de fericire cu alegerea făcută a scăzut în cel de al doilea experiment.

capcana sinceritatii

Una dintre valorile des predicate, dar puțin exersate în cadrul societăţii noastre este sinceritatea. Nu voi discuta aici despre alterarea gradului de sinceritate prin selectarea argumentelor in funcție de interlocutor, ci dimpotrivă, de folosirea sincerității ca scuza pentru ignorarea valorilor celor cu care comunicam.

Sunt o fire colerică, si am găsit deseori confort în povara sincerității: "Am ridicat tonul, pentru a reflecta sincer starea mea de spirit. Ai fi vrut sa mă cenzurez?"

Ce trec cu vederea într-o astfel de situație este dificultatea dezamorsării stării tensionate la 5 minute după un reproș acid. Nu pare sa aibă o greutate in judecarea valorii de sinceritate a demersului. Cercul se închide cu asignarea unei vinovații către interlocutor: "Am comunicat o idee. Discuția s-a încheiat. De ce mai ești încă supărata?"

miercuri, 22 iulie 2009

povestiri cu angajati la stat

Pentru cei ce se delectează cu povestiri mai puţin obișnuite din cadrul birocraţiei de stat, m-am hotărât să aştern o întâmplare al cărei deznodământ se creionează zilele acestea:

Era anul 2002. Dosarul de concurs pentru un post de conferenţiar din catedra de ştiinţe politice din UPB se întoarce de la minister cu observaţia că rezultatul concursului va putea fi validat numai după îndeplinirea condiţiilor legale. Mai exact, candidatul ce precizase ca are o carte în curs de publicare va trebui mai întâi să publice cartea.

Cartea a fost publicată, dar 6 ani mai târziu, astfel că în anul 2008 acelaşi candidat a solicitat recunoaşterea rezultatelor concursului desfăşurat în 2002. De la minister răspuns a fost că îndeplinirea precizării din 2002 avea un termen limită de 12 luni, astfel încât concursul trebuie refăcut. Discuţiile între minister şi UPB au continuat şi în 2009, UPB observând (prin persoana Ecaterinei Adronescu, lucru nelipsit de importanţă) că deşi precizarea nu fusese satisfăcută, ministerul ar fi avut obligaţia să închidă dosarul de concurs printr-un verdict negativ, verdict ce lipsea. În cele din urmă dosarul de concurs este validat în mai 2009.

Nici o lună mai târziu titularul postului înaintează cererea de recunoaştere a încadrării pe post de conferenţiar începând cu anul 2002, acesta fiind anul concursului de titularizare, precum şi acordarea diferenţelor salariale.

Conferenţiarul a fost însă încadrat începând cu anul 2008 (deşi decizia de validare a concursului a venit în 2009), înfierbântând astfel spiritele, făcând din ce în ce mai sonore ameninţările cu aducerea în faţa instanţei.

Povestirea pune în lumină mai degrabă valori prin care se definesc unii angajaţi ai instituţiilor publice: carte în curs de publicare ce ajunge să vadă lumina tiparului 6 ani mai târziu, evitarea unui nou concurs prin invocarea unor deficienţe legislative, şi în final, solicitarea unor beneficii materiale pentru o calificare ce nu a fost demonstrată decât ani mai târziu, pentru că până la urma e vorba de bani de la stat.

Vor fi cei ce spun că atâta timp cât legea e neclară, e dreptul, poate chiar datoria individului să exploateze deficienţele de reguli. Eu unul nu cred asta.

Ars oratoria

Imi place adesea sa zabovesc in gasirea urmatorului cuvant ce ar aduce sens, incat o lipsa totala de inhibiti precum in clipul de mai jos poate chiar starni frustrare :)

luni, 20 iulie 2009

decizii in UPB pentru 2009-2010

Calendarul UPB pentru luna septembrie:
31.08 - 06.09 - sesiune de restante si mariri pentru anul IV, V
31.08 - 13.09 - sesiune de restante si mariri pentru anul I - III
10.09 - 12.09 - sustinerea diplomei/licentei

07 - 15.09 inscrierea la master
16, 17.09 examen admitere master

01.09 - 25.09 inscriere doctorat
29, 30.09 examen admitere doctorat

Studentii de anul 5 ce nu trec de sesiunea de restanta din septembrie, vor fi incadrati intr-un an 5 special 2009-2010. Pe parcursul acestui an studentii vor putea participa la doua sesiuni de restante: ianuari si mai. Vor fi doua sesiuni de sustinere de diploma: februarie si iulie. La 1.08.2010 cei ce nu au reusit sa treaca toate restantele vor fi exmatriculati. In functie de numarul de restante (unele rezultate in urma diferentelor intre programa de 5 ani si cea de 4) studentul se vor putea inscrie in oricare dintre anii de studii (nu doar in anul 1).

La sectiunea sectiunea lucrurilor ce s-ar putea imbunatatii doua lucruri: extinderea de activitate si definirea calificarii pentru conducatorii de doctorat.
Votarea extinderii activitatii profesorilor a suferit un mare regres dupa discutiile aparute anul trecut. Lista tiparita a tuturor candidatilor, precum si scorile acestora nu a mai fost disponibila membrilor de senat. Datele au fost disponibile doar dintr-un document word cu zoom de 60% proiectat pe un ecran. Extrem de greu lizibil. Rezultatul a fost cel asteptat: confirmarea fara nici o rezerva a tutror candidatilor. Fara macar sa fie solicitate exprimarea voturilor contra.

Un lucru interesant a fost ca pentru prelungirea de activitate au votat si multi dintre cei a caror activitate era evaluata, parte dintre senatori fiind depasind varsta de 65 de ani.

Pozitia UPB in legatura cu conducerea de doctorat este ca aceasta nu poate fi realizata de la gradul de conferentiar, fiind necesara titularizarea pe postul de profesor inainte de a putea conduce un doctorat.

3 lei

"Ora 2:00 noaptea. Taxiul a ajuns in fata blocului, iar pe aparat suma este de 11,78. Ii intind 15 lei. Ca la activarea unui control magic, soferul morocanos devine peltic: 'E ora 2 noaptea. Nu am de unde sa iti dau rest. Ce ne facem?' . Am un scurt moment de ezitare, pentru ca apoi sa ii multumesc frumos si sa ma dau jos din taxi. Am platit 3 lei pentu evitarea unui conflict care mi-ar fi stricat toata seara."
"Tavi, desi fara indoiala banii au fost foarte bine investiti in linistea proprie, cred ca decizia a fost mai degraba egoista. In scenariul tau, taximetristul va avea, pe baza succesului reputat in fata ta, o presiune de a extrage, in acelasi mod, bani si de la alti clienti. Beneficiul tau a venit si cu costul, pentru sofer, al subrezirii atasamentului fata de valori ce tin de onestitate. O alta solutie a fi fost sa renunti mai intai la cei 3 lei si apoi totusi sa insisti pe un ton jignit ca un astfel de lucru nu ti s-a mai intamplat si ca vei evita pe viitor compania respectiva."
"In primul rand nu cred ca trebuie sa ajuti oameni ce nu cer sa fie ajutati. In al doilea rand, tonul si gesturile respectivului taximetrist tradau o versare in astfel de dialoguri"
"Sunt deacord ca detaliile deseori sunt mai importante decat mizele principiale. Sunstin ca ar fi trebuit totusi sa iti reduci costurile personale ale unui mic act teatral de indignare si sa ii cresti costurile lui de obtinere a celor 3 lei. Cat despre ajutorul nesoliciat, nu vad lumea atat de maniheist: manipulezi sau esti sincer. Cred ca o astfel de strategie, desi ar fi fost o strategie de manipulare superficiala, este perfect acceptabila in contextul nostru social. Altfel spus, cred ca ii influentam pe cei din jur in decizii cu mult mai multa greutate, cel mai adesea, e drept, fara sa ne dam seama. Ce te respinge pe tine la sugestia mea este natura constienta a influentarii."
"Cred ca gradul de constiinta e relevant in judecarea manipularii. Mai relevant decat miza."

bancuri

Pentru aceia suficient de geekish sa zambeasca de fiecare data il vad pe Adam Savage:

Fiind fara indoiala postat pe youtube fara drepturi de autor, in cateva zile linkul de mai sus va fi invalidat, asa ca va recomand sa mergeti la sursa:

duminică, 19 iulie 2009

schimbare de adresa

Zilele trecute am dat de un filmulet de prezentare pentru Microsoft Office 2010. Faptul ca am fost fascinat nu e de mirare, ce e mai greu de inteles e cum de la ideea de super promovare a unui produs comercial de sute de milioane de dolari, sa simt stangacia propriului meu blog. Vara fiind, si week-end chiar, cu noaptea in cap, m-am grabit sa sar in barca Google cu Wordpress-ul meu prafuit din ACS: http://acs.pub.ro/blog/razvan.rughinis/
Nu am gasit inca solutia transferului comentariilor, asa ca mutarea va dura ceva...
Sa nu uit filmuletul, poate mai capata si alti idei indraznete :)

joi, 16 iulie 2009

amaraciunea fericirii prietenilor nostri

Povestea de ieri cu laptopul meu ce s-a autoreparat la doua zile de la iesirea din garantie a continuat. Dincolo de sentimentele amestecate pe care mi le-a trezit, ideea relatarii intamplarii m-a speriat de la bun inceput. Am credinta ca o astfel de povestire starneste nu un zambet, din partea cititorului, ci mai degraba o incruntare: "de ce nu mi se intampla si mie lucruri atat de bune".

Suntem reconfortati de suferintele celor din jur, de nenorocirile de la televizor. Intr-un accident de masina, de care auzi la radioul din autobuz, iti gasesti linistea pentru cele 15 minute de intarziere la intalnirea importanta de azi.

Consumam suferinta celor din jur si ne erodeaza fericirea lor. Iar cand cei fericiti sunt prieteni buni, in locul carora ai fi putut fi tu, povarea devine si mai grea.

Si lucurile nu s-au schimbat in ultima suta de ani. Oscar Wilde spunea:

Anybody can sympathise with the sufferings of a friend, but it requires a very fine nature to sympathise with a friend's success.

miercuri, 15 iulie 2009

o noua relatie

Acum un an m-am decis sa imi cumpar un laptop cat mai usor si cat mai ieftin, dar care sa aiba o tastatura neredusa. Achizitia odata facuta, am avut singura surpriza neplacuta de a nu reusi, nici in Windows, nici in Linux sa conving placa de sunet sa spuna pis. Dupa un numar de incercari am decis ca problema e hardware si ca il voi duce in service. Am amanat luna de luna, pana cand zilele trecute am realizat ca ultima zi de garantie tocmai trecuse. Suparat pe lipsa mea de determinare a trebuit sa ma recunosc invins.

Povestea nu se termina aici, ci mai continua inca o zi, pentru ca la mai putin de 48 de ore de la expirarea garantiei, deschizand laptopul am incremenit in acordurile Windows XP Startup.wav. Da, era laptopul meu.

Incantarea in fata unei probleme rezolvate se amesteca cu nemultumirea in fata incompententei de a gasi drivere potrivite timp de un an de zile. Natura mea conservatoare acceptase fara rezerve limitarea a-fona a laptopului, iar noua voce imi starnea mai degraba neliniste decat multumire. Trebuia acum sa imi redefinesc relatia cu laptopul: mai sunt eu indreptatit acum sa imi doresc un alt laptop? Am dezamagit propriul meu laptop?

Singurul lucru clar e ca eu nu pot privi laptopul pe care imi scriu blogul ca pe un obiect. Desi poate ar trebui :).

vineri, 10 iulie 2009

Lobby pentru Semantic Web

Am decis ca in fiecare saptamana sa caut un citat pe care sa il atasez la semnatura. Pentru prima saptamana am ales un citat drag mie din Groucho Marx: "Outside of a dog, a book is man's best friend. Inside of a dog it's too dark to read."

Ce nu am realizat eu este ca decizia mea, va altera tipul reclamelor tintite de catre Google nu doar catre mine, ci si catre destinatarii mailurilor mele. In urma primirii unui mail de la mine, prieteni cu putine afinitati de crestere a cainilor s-au trezit invadati de anunturi:

Canine Heart Disease
Proven herbal methods that reverse canine heart disease.
www.caninehearthealth.com
Vrei un caine ?
Pe nod.ro gasesti o multime de caini de vanzare.
www.nod.ro
Retractable Dog Leashes
Supplier of pet products in Poland supplying corded leads in Europe
www.sum-plast.com
Dog Repellent
Our best selling dog repellent. 100% safe, effective, easy to use.
www.liquidfence.com

Ce ma mira este lipsa totala a anunturilor legate de carti: ori editurile nu apeleaza la Google pentru reclame, ori prin aparitia de doua ori a cuvantului dog in citatul din semnatura am exprimat o mai clara determinare de a cumpara caini si nu carti.

Sunt curios ce anunturi voi primi de saptamana urmatoare cand citatul de semnatura va fi:
I want to die in my sleep like my grandfather. Not screaming and yelling like the passengers in his car.
--Emo Phillips

vineri, 19 iunie 2009

Un om om un vot, un student la calculatoare 0.15 voturi

Au trecut aproape doua saptamani de la alegerile europene. Primele in care nu am votat. Nu a fost un vot impotriva clasei politice. Nu cred in astfel de voturi. Iar celor ce se intereseaza de motive le pot spune simplu: am mers la urna de 17 ori din cele 18 ocazii de exercitiu de vot.

Mai putin placut e faptul ca prietenii pun conjunctura non-votului meu pe atasamentul fata de valorile IT: "Normal ca nu ai votat, pentru voi cei cu Internetul in nari, e prea fad sa pui stampila cu cerneala pe un petec de hartie."

E drept ca sunt deseori speriat de ce inteleg alesii nostri prin Internet, retea sau chiar laptop. Totusi nu cred ca vom avea o industrie IT, sau mult prea abuzata economie a cunoasterii, doar prin votul celor din mediul rural.

Explicatia non-votului ca semnal pentru clasa politica cred ca s-a demonetizat demult.

Sunt atasat de valorile comunitatii IT si nu pot sa nu inchei pe un ton mai optimist. Ultimele alegeri au adus in parlamentul european un reprezentant al tendintelor radicale de revizuire a drepturilor digitale: in Suedia, Pirate Party [1] a castigat 7,13% din voturi. Si chiar daca aceasta stire nu a ajuns in prea imbacsita presa romaneasca, este un semnal ca si noi, cei ce "ne ascundem" in spatele unei tastaturi, putem fi luati in seama.... doar daca mergem la vot!

[1] http://en.wikipedia.org/wiki/Pirate_Party

marți, 19 mai 2009

de ce urasc papucii

Papucii, mai ales in cazul barbatilor, mi se par o delaratie de abdicare de la orice demers sportiv. Imi intretin iluzia ca incaltat in pantofi sau adidasi ai pasul mai alert si chair un tonus mai vioi.

Am, fara indoiala, o partinire fata de acest obiect, fata de imaginea talpilor tarsiite, fata de firele de par itite printre baretele de plastic, fata de micile ticuri ce le aduce. In fata mea tocmai a trecut un tip la 25 de ani. A pasit cu degetul cel mare ridicat, incercat inconstient sa obtina o mai mare autoritate in fata unor papuci de platic ce erau mult mai doritori sa ramana pe podea, decat sa il urmeze.

Septembrie 2004. Honk Kong. Primul soc cultural in fata metropolei, guvernata atat de temperaturi ridicate, cat si de umiditate disconfortanta, a fost absenta totala a papucilor. Nu doar in cazul barbatilor, dar si in cel al femeilor. Eram la cativa kilometrii de China, iar autonomia acetui tinut incepea de la o talpile trecatorilor.

Realizez meritele de conservare a bugetelor personale pe care le aduce optinea cumpararii unor papuci, dar in cazul Romaniei acestia au incetat sa fie purtati ca o distinctie a modestiei. Pentru mine reprezinta o afirmare a democratizarii valorilor estetice in modul cel mai grobian.

marți, 5 mai 2009

despre reguli

Ora 8:20, duminica. Statia de metrou Titan. In ciuda eforturilor mele de a ma teleporta de la inaltimea scarilor impresionantei stati la poalele acestora, metroul inchide usile. Un val de instristare ma incearca in vreme ce continuui coborarea. Ajung pe peron, langa trenul cu toate usile inchise. Brusc cu naturaletea celui mai cotidian gest, mecanicul ce supraveghese inchiderea usilor ma indeamna sa intru in cabina de conducere: "Intrati pe aici. Nu are rost sa mai deschidem inca o data usile". Suna mai degraba o scuza, decat o inedita oferta pentru castigarea a 10 minute.

Pentru cateva clipe m-am simtit vinovat pentru pretuirea exagerata pe care, eu, o am pentru reguli. Aceleasi clipe in care am trecut prin cabina de conducere si am deschis usa spre primul vagon. Trenul era aproape gol. Desi numarul mic al calatorilor nu face mai putin important gestul mecanicului, nu pot sa imi inchipui scena intr-o dimineata aglomerata.
Indignarea in fata unor functionari ce aplica strict litera unui regulament, nu se compara ce frustrarea cauzata in momentul in care ma simt victima arbitrariului unuia. Pe cat de indreptatita a fost aprecierea gestului mecanicului, pe atat ar fi fost de exagerata indignarea in fata unei atitudini indiferente din partea lui.

Intr-un sistem ideal ar trebui sa reusim sa avem un produs educational distinct pentru aptitudinile si nevoile fiecarui student. Din pacate regulile din universitate pornesc de la admiterea dificultati unui astfel de demers. Bineinteles ca am putea adapta regulile in unele cazuri fara costuri insemnate pentru sistem. Deseori costul nu este usor de apreciat, si intr-un sistem atat de dinamic precum cel universitar, multi (inclusiv eu) aleg conformismul respectarii regulilor, in dauna eficentei amendarii lor in fuctie de context.

Din tot incidentul am mai retinut ceva: numarul trenului era 2117.

sâmbătă, 2 mai 2009

1 mai fericit!

Mi-am amintit de ajunul revelinului 2007-2008, cand plimbandu-ma in Barcelona, am fost surprins de lipsa totala de festivism sau de pregatire. 31 decembrie in Barcelona este o zi ca oricare alta, in care poate zabovesti mai mult la restaurant, dar atat. Nu betii, sau mese somptuoase. Nu reuniuni de famillie, sau pretexte de dezmat.

Cred ca in patima cu care ne bucuram de sarbatorile romanesti, se ascude o dovada a unei vieti dezechilibrate, traite la termen: muncim pe rupte, ne refuzam atatea lucruri in asteptarea acestor momente de suspendare a regulilor.

Sustenabilitatea fericirii este o arta prea putin cunoscuta la noi. E atat de plictisitor sa te simti bine zi de zi.

O fosta prietena imi spunea cat de mult indrageste sarbatorile fara urari. Ce moment mai bun decat 1 mai este sa te gandesti cat de simplu este sa fi fericit. Mai ales daca ai optat sa nu mergi la mare :).

luni, 13 aprilie 2009

jena de a spune nu

Ora 12:00. Statia de Metrou Uniri. De scanul pe care stateam se apropie un individ la 45 de ani cu o mapa in mana. Din fericire, nu eu eram tinta, ci cu vecinul meu de scaun. Fara formula de introducere, fara prezentare, individul se lanseaza intro cerere de o inocenta dezarmanta: "As dori sa candidez pentur parlamentul european. Am pentru aceasta nevoie de semnaturi de sustinere. Ma puteti ajuta si pe mine?"

Spre nesansa lui vecinul de scaun este neimpresionat: "D'omle, dar nici macar nu te cunosc".

Vanatorul de semnaturi pleaca cu foia fara antet catre o prada mai usoara: o doamna la 50 de ani ce citeste ziarul Ring. Discursul simplu merge la inima doamnei si aceata semneaza, fara sa se intereseze macar de numele candidatului, cu atat mai putin de doctrina sau programul acestuia. Toata interactiunea a durat un minut. Asa ca pana la venirea metroului mai apuca sa abordeze inca doua persoane, cu acelasi succes. 5 minute: 3 semnaturi de sustinere a unei candidaturi fara nume. Dintr-o data ma uit la vecinul meu de scaun cu un nou respect.

Chiar daca inteleg miza putin insemnata pe care o acordau cei 3 semnatari proaspetei figuri politice, cred ca rezultatul e mai degraba datorat presiunii de a nu refuza pe cineva, indiferent de natura absurda a cererii. Prea adesea suntem victimele dorintei de a fi pe placul celor din jur, chiar daca acestia sunt simpli necunoscuti. In cultura noastra exista o mare incarcatura de impolitete in actul de a te uita in ochii cuiva si ai spune simplu: Nu!

sâmbătă, 14 martie 2009

Operatiune diplome pe bani. Etapa pe senat

In cateva luni prima generatie de ingineri va absolvi ciclul de licenta compatibil cu obiectivele Bologna. Universitatea Politehnica din Bucuresti nu are o oferta de master clara, asa ca ne marginim sa privim cu sufletul la gura lupta ce se da intre interesele finaciare ale universitatilor particulare si cea mai neasteptata alianta: Basescu si PNL. Fara a intra in picanterii politice, trebuie totusi enuntata problema de fond: dupa multe eforturi de stabilire a unor standarde de evaluare a proceselor din sfera academica, la inceputul anului 2008, guvernul Tariceanu a dat o ordonanta ce stabilea ca programele (a se citi diplomele) de master, doctorat si studii postdoctorale pot fi organizate doar in urma unui proces de evaluare desfasurat de ARACIS. Parlamentul a spus insa, prin Legea 2/2008, ca nu e nevoie de verificarea vreunei institutii externe, organizarea unor astfel de studii putand fi facuta prin hotararea locala a senatului oricarei universitati.

Principiile unei piete perfecte ne spun ca daca va exista un jucator ce va face rabat de la calitate el va ajunge sa fie pedepsit de catre clienti. In invatamant produsul este complex, si dispozitia clientilor/studentilor de a admite frauda academica e foarte scazuta (mai ales cand nu poate fi vorba de o "returnare a anilor de studentie", precum in cazul returnarii banilor pentru un produs cu defecte). In fond, multi dintre studenti admit deschis ca singurul lucru pe care il asteapta de la facultate este o diploma. Din acest motiv exista si atatea oferte pentru diplome de cumparat prin posta (fara nici un curs).

Dincolo de legi sunt oamenii. In plina campanie electorala d-na Ecaterina Andronescu justifica legea in cauza pentru ziarul Cotidianul [1]: „Din experienţa personală vă pot spune ce se poate întâmpla. Vine Renault să înfiinţeze un masterat la mine, iar eu îi spun să aştepte trei luni ca să duc dosarul pentru evaluare la ARACIS şi să aştept să mă evalueze. Renault nu a aşteptat şi a plecat în Bulgaria să facă masterat“.

Personal gasesc cel putin neintemeiata obiectia fata de un proces de acreditare de 3 luni, mai ales cand in Politehnica (deci intern) organizarea programelor de master a inceput de un an si jumatate. Evident, eu nu am forta de promovare a unui program de master pe care o are o companie de talia Renault, totusi un responsabil al unei facultati de prestigiu confruntat cu situatia expusa de d-na Andronescu ar intrebat: "Sunteti interesat de o colaborare de durata, sau doar de o prezentare de companie?"

In acest moment mai exista un singur obstacol in fata adoptarii acestei legi: votul din senatul Romaniei. Din pacate d-na Andronescu, desi a devenit senator, continua sa fie unul dintre initiatorii acestei legi. Speram sa avem ori o justificare mai buna a oportunitatii acestei legi, ori macar un vot la vedere din partea dnei rector/ministru/senator.

[1] http://www.cotidianul.ro/parlamentarii_apara_prin_lege_fabricile_de_diplome-64769.html

marți, 3 martie 2009

6,66

Nu a fost lunga bucuria dnului Hurezeanu fata de decizia prin care Cristian Oprea a castigat procesul cu Traian Basescu [1], si uite ca "ziaristul" pentru care a a pus chezasie onoarea trustului sa iasa pe piata cu o un nou articol [2]. Sunt convins ca se va gasi o instanta care sa declare ca articolul ce invoca o cercetare si niste cifre clare (cu conotatii evidente) reprezinta tot o opinie.

Domnule Ursu, incercati sa mai rasfoiti cotidianul pe care il conduceti, chiar si fara presiunea unui proces intentat de presidentia Romaniei. Nu tot ce este legal este si deontologic.

[1] http://www.cotidianul.ro/ziaristul_oprea_l_a_ferit_pe_presedintele_basescu_de_dictatura-74864.html

[2] http://www.cotidianul.ro/basescu_un_presedinte_de_nota_6_66-75122.html