luni, 28 decembrie 2009
seriale pentru o iarnă mocnită
Documentare ce chiar merită vazute:
Medieval Lives. Un serial de excepție cu 8 episoade făcute dupa aceași rețetă: se ia una bucată stereotip medieval (țăranii, domnițele, călugarii, regele, etc) și se demontează pe parcursul a 30 de minute pline de umor. Serialul se sprijina pe date, evenimente și nume cât se poate de concrete, dar este împachetat în ambalajul unui sitcom, nu a unei lecții de istorie.
Ancient Inventions - desi difuzat acum ceva ani, mi-am adus aminte cu placere de cele 3 episoade prezentate de același Terry Jones. Cu un scenariu mai puțin impresionant, comparativ cu Medieval Lives, subiectul este unul
Download: The True Story of the Internet, este un serial realizat de Discovery în care sunt tratate 4 subiecte: cum navighezi, cum cauți, cum/ce vinzi, cum mai poți petrece vremea pe net: browser wars, search engines, e-commerce și social networks.
Acțiune
The Wire este pe primul loc în topul preferințelor mele. Remarcabilă este calitatea constantă a scenariilor pe parcursul celor 5 sezoane.
Sons of Anarchy, un serial dinamic, care face acum furori in State. Motocicliști, arme, muzică și destul de multă violență sunt ingredientele de succes.
Breaking Bad, este pe lista mea de MustSee.
Secțiunea geekish are două recomandări:
The Guild. Webserial cu episoade intere 3 și 6 minute. Merita văzut măcar primul sezon: apox. 45 de minute de ironie pe tema oamenilor ce își pied vremea jucându-se în rețea.
The IT Crowd. Avetisment de umor englez :). Deși un serial amuzant poate fi un pic dificil de apreciat din colțul nostru de Europa americanizată. Un sezon are doar 6 episoade, iar sezonul este cel mai reușit.
Pierdere de vreme
Lost. Am ajus la sezonul 4 și frustrarea mea cu scenariștii acestui serial extrem de bine filmat a înfrânt speranța. Mai ales dacă mă gândesc la numărul impresionant de ore pus în vizionarea acestui serial și la lista lungă de seriale de până aici.
ACM or Windows7?
Pentru cei ce doresc să fie membrii ACM, vă recomand să porniți de la adresa de mai jos:
https://campus.acm.org/public/
duminică, 27 decembrie 2009
Noul ministru al Educației
Aud în presă voci dezolate de lipsa de experiență, de incompatibilitatea unui inginer chimist cu funcția de ministru. Ce lipsește este tonul optimist față de un CV de excepție [1]. Evident că acest CV nu garanteză rezolvarea problemelor importante din învățământul românesc. Ar trebui totuși să îi acorde dnului Petru Funeriu o perioadă de grație înainte de a fi pronunțate păreri cu rezonanță de sentință.
[1] http://www.replicaonline.ro/daniel-petru_funeriu_nominalizat_pentru_functia_de_ministru_al_educatiei_9694.html
marți, 8 decembrie 2009
... capcana polemicii
Atmosfera alegerilor încă plutește în aer. Regretele încă nu s-au stins, bucuriile sunt trăite cu o umbra de vinovăție.
Eu totuși sunt bucuros. In primul rând am scăpat de dependența de posturile de știri. Luni de zile am asistat erodarea deontologiei știrilor televizate. Am văzut la Realitatea un scurt montaj în care Emil Boc, premier interimar, promitea mărirea pensiilor, într-un scurt clip în care apoi Nicolae Ceaușescu promitea același lucru: mărirea pensiilor. Alăturarea asupra careia Adrian Ursu dorea să se discute nu avea nici o logica, dar un evident efect emoțional. Am văzut un Razvan Dumitrescu ce întreba plin de indignare: "In ce țară trăim, dacă principiul prezumției de nevinovație în lipsa dovezilor este pus la indoială. Traian Basescu acuza trustul Realitatea-Catavencu ca foloseste un film trucat si noi ar trebui sa demostram ca este vorba de un original. Nu el, cel ce lanseaza acuzatia".
Mai mult, am scapat de iluzia ca orice greseala poate fi corectata, orice argument combatut rational. Nu ne putem trai viata in continua defensiva in fata acuzatiilor fara noima. Trebuie sa purtam nu doar povara polemica a discutiilor pe care le purtam, dar si responsabilitatea selectarii interlocutorilor.
Luni 7 decembrie am sters din lista de programe a televizorului meu Realitatea TV si Antena 3.
duminică, 1 noiembrie 2009
eschiva #1
duminică, 11 octombrie 2009
AWG frate
sâmbătă, 10 octombrie 2009
ROSEdu Tech Talks
marți, 6 octombrie 2009
Start SRIc
sâmbătă, 3 octombrie 2009
Lost in PUB
vineri, 24 iulie 2009
karaoke v 2.0 in Automatica
Deși ne aflăm într-o savuroasă polemică (a se citi tânguire J ) în jurul examenului de admitere din UPB, cred că riscăm proiectarea unei imagini prea serioase în afara comunității. Atât Vlad, cât şi AJ, ca şi veterani ai competiţiilor de karaoke, nu au suflat nici o vorba despre această seara, aşa că voi trece peste temerile lui RD de a ne trezi copleșiți de hoarde de studenţi şi voi anunţa:
Tam, tam!
Vineri 24.07.2009, de la 19:30 în holul EC va avea loc trecerea oficială la programul de vară (a se citi vacanţă). Pentru a ne măsura lipsa de inhibiţii a fost aleasă o voinicească competiţie de karaoke, fără juriu, fără note, fără regrete.
Aşteptăm cu sufletul la gură interpretarea originală a organizatorului principal al evenimentului: Răzvan Deaconescu. Cel mai dorit, aşteptat, anticipat șlagăr (a se citi manea) este „De ce mă minţi” [1].
Şi pentru că nuca s-a lipit solid în perete, o melodie care îmi place mie:
valoarea lucrurilor
Avem zilnic de făcut numeroase alegeri. Sunt momente în care alegerea în sine devine o povară. Mai mult alegerea unui reper de comparaţie nepotrivit îţi poate eroda valoarea unei alegeri bine întemeiate.
Unul dintre secretele fericirii stă în cumpănirea în momentele de alegere, dar mai ales în înţelegerea faptului că nu avem datoria obiectivităţii clipă de clipă, iar unele lucruri sunt mai savuroase mai ales în lipsa unei comparaţii.
Comparația schimba valoarea lucrurilor.
Exemplul clasic din psihologie este cel al alegerii unei sticle de vin. În faţa a trei tipuri de vin cu costul de 10, 20 şi respectiv 30 lei, majoritatea subiecţilor vor elimina vinul cel mai scump, precum şi pe cel mai ieftin, şi vor fi foarte mulţumiţi cu vinul de 20 de lei. Dacă acelaşi experiment este repetat după adăugarea unui vin şi mai scump, de 40 de lei, alegerea va fi preponderent îndreptată către vinul de 30 de lei. Mai mult chiar, gradul de fericire cu alegerea făcută a scăzut în cel de al doilea experiment.
capcana sinceritatii
Una dintre valorile des predicate, dar puțin exersate în cadrul societăţii noastre este sinceritatea. Nu voi discuta aici despre alterarea gradului de sinceritate prin selectarea argumentelor in funcție de interlocutor, ci dimpotrivă, de folosirea sincerității ca scuza pentru ignorarea valorilor celor cu care comunicam.
Sunt o fire colerică, si am găsit deseori confort în povara sincerității: "Am ridicat tonul, pentru a reflecta sincer starea mea de spirit. Ai fi vrut sa mă cenzurez?"
Ce trec cu vederea într-o astfel de situație este dificultatea dezamorsării stării tensionate la 5 minute după un reproș acid. Nu pare sa aibă o greutate in judecarea valorii de sinceritate a demersului. Cercul se închide cu asignarea unei vinovații către interlocutor: "Am comunicat o idee. Discuția s-a încheiat. De ce mai ești încă supărata?"
miercuri, 22 iulie 2009
povestiri cu angajati la stat
Pentru cei ce se delectează cu povestiri mai puţin obișnuite din cadrul birocraţiei de stat, m-am hotărât să aştern o întâmplare al cărei deznodământ se creionează zilele acestea:
Era anul 2002. Dosarul de concurs pentru un post de conferenţiar din catedra de ştiinţe politice din UPB se întoarce de la minister cu observaţia că rezultatul concursului va putea fi validat numai după îndeplinirea condiţiilor legale. Mai exact, candidatul ce precizase ca are o carte în curs de publicare va trebui mai întâi să publice cartea.
Cartea a fost publicată, dar 6 ani mai târziu, astfel că în anul 2008 acelaşi candidat a solicitat recunoaşterea rezultatelor concursului desfăşurat în 2002. De la minister răspuns a fost că îndeplinirea precizării din 2002 avea un termen limită de 12 luni, astfel încât concursul trebuie refăcut. Discuţiile între minister şi UPB au continuat şi în 2009, UPB observând (prin persoana Ecaterinei Adronescu, lucru nelipsit de importanţă) că deşi precizarea nu fusese satisfăcută, ministerul ar fi avut obligaţia să închidă dosarul de concurs printr-un verdict negativ, verdict ce lipsea. În cele din urmă dosarul de concurs este validat în mai 2009.
Nici o lună mai târziu titularul postului înaintează cererea de recunoaştere a încadrării pe post de conferenţiar începând cu anul 2002, acesta fiind anul concursului de titularizare, precum şi acordarea diferenţelor salariale.
Conferenţiarul a fost însă încadrat începând cu anul 2008 (deşi decizia de validare a concursului a venit în 2009), înfierbântând astfel spiritele, făcând din ce în ce mai sonore ameninţările cu aducerea în faţa instanţei.
Povestirea pune în lumină mai degrabă valori prin care se definesc unii angajaţi ai instituţiilor publice: carte în curs de publicare ce ajunge să vadă lumina tiparului 6 ani mai târziu, evitarea unui nou concurs prin invocarea unor deficienţe legislative, şi în final, solicitarea unor beneficii materiale pentru o calificare ce nu a fost demonstrată decât ani mai târziu, pentru că până la urma e vorba de bani de la stat.
Vor fi cei ce spun că atâta timp cât legea e neclară, e dreptul, poate chiar datoria individului să exploateze deficienţele de reguli. Eu unul nu cred asta.
Ars oratoria
luni, 20 iulie 2009
decizii in UPB pentru 2009-2010
31.08 - 06.09 - sesiune de restante si mariri pentru anul IV, V
31.08 - 13.09 - sesiune de restante si mariri pentru anul I - III
10.09 - 12.09 - sustinerea diplomei/licentei
07 - 15.09 inscrierea la master
16, 17.09 examen admitere master
01.09 - 25.09 inscriere doctorat
29, 30.09 examen admitere doctorat
Studentii de anul 5 ce nu trec de sesiunea de restanta din septembrie, vor fi incadrati intr-un an 5 special 2009-2010. Pe parcursul acestui an studentii vor putea participa la doua sesiuni de restante: ianuari si mai. Vor fi doua sesiuni de sustinere de diploma: februarie si iulie. La 1.08.2010 cei ce nu au reusit sa treaca toate restantele vor fi exmatriculati. In functie de numarul de restante (unele rezultate in urma diferentelor intre programa de 5 ani si cea de 4) studentul se vor putea inscrie in oricare dintre anii de studii (nu doar in anul 1).
La sectiunea sectiunea lucrurilor ce s-ar putea imbunatatii doua lucruri: extinderea de activitate si definirea calificarii pentru conducatorii de doctorat.
Votarea extinderii activitatii profesorilor a suferit un mare regres dupa discutiile aparute anul trecut. Lista tiparita a tuturor candidatilor, precum si scorile acestora nu a mai fost disponibila membrilor de senat. Datele au fost disponibile doar dintr-un document word cu zoom de 60% proiectat pe un ecran. Extrem de greu lizibil. Rezultatul a fost cel asteptat: confirmarea fara nici o rezerva a tutror candidatilor. Fara macar sa fie solicitate exprimarea voturilor contra.
Un lucru interesant a fost ca pentru prelungirea de activitate au votat si multi dintre cei a caror activitate era evaluata, parte dintre senatori fiind depasind varsta de 65 de ani.
Pozitia UPB in legatura cu conducerea de doctorat este ca aceasta nu poate fi realizata de la gradul de conferentiar, fiind necesara titularizarea pe postul de profesor inainte de a putea conduce un doctorat.
3 lei
"Tavi, desi fara indoiala banii au fost foarte bine investiti in linistea proprie, cred ca decizia a fost mai degraba egoista. In scenariul tau, taximetristul va avea, pe baza succesului reputat in fata ta, o presiune de a extrage, in acelasi mod, bani si de la alti clienti. Beneficiul tau a venit si cu costul, pentru sofer, al subrezirii atasamentului fata de valori ce tin de onestitate. O alta solutie a fi fost sa renunti mai intai la cei 3 lei si apoi totusi sa insisti pe un ton jignit ca un astfel de lucru nu ti s-a mai intamplat si ca vei evita pe viitor compania respectiva."
"In primul rand nu cred ca trebuie sa ajuti oameni ce nu cer sa fie ajutati. In al doilea rand, tonul si gesturile respectivului taximetrist tradau o versare in astfel de dialoguri"
"Sunt deacord ca detaliile deseori sunt mai importante decat mizele principiale. Sunstin ca ar fi trebuit totusi sa iti reduci costurile personale ale unui mic act teatral de indignare si sa ii cresti costurile lui de obtinere a celor 3 lei. Cat despre ajutorul nesoliciat, nu vad lumea atat de maniheist: manipulezi sau esti sincer. Cred ca o astfel de strategie, desi ar fi fost o strategie de manipulare superficiala, este perfect acceptabila in contextul nostru social. Altfel spus, cred ca ii influentam pe cei din jur in decizii cu mult mai multa greutate, cel mai adesea, e drept, fara sa ne dam seama. Ce te respinge pe tine la sugestia mea este natura constienta a influentarii."
"Cred ca gradul de constiinta e relevant in judecarea manipularii. Mai relevant decat miza."
bancuri
duminică, 19 iulie 2009
schimbare de adresa
joi, 16 iulie 2009
amaraciunea fericirii prietenilor nostri
Suntem reconfortati de suferintele celor din jur, de nenorocirile de la televizor. Intr-un accident de masina, de care auzi la radioul din autobuz, iti gasesti linistea pentru cele 15 minute de intarziere la intalnirea importanta de azi.
Consumam suferinta celor din jur si ne erodeaza fericirea lor. Iar cand cei fericiti sunt prieteni buni, in locul carora ai fi putut fi tu, povarea devine si mai grea.
Si lucurile nu s-au schimbat in ultima suta de ani. Oscar Wilde spunea:
Anybody can sympathise with the sufferings of a friend, but it requires a very fine nature to sympathise with a friend's success.
miercuri, 15 iulie 2009
o noua relatie
Acum un an m-am decis sa imi cumpar un laptop cat mai usor si cat mai ieftin, dar care sa aiba o tastatura neredusa. Achizitia odata facuta, am avut singura surpriza neplacuta de a nu reusi, nici in Windows, nici in Linux sa conving placa de sunet sa spuna pis. Dupa un numar de incercari am decis ca problema e hardware si ca il voi duce in service. Am amanat luna de luna, pana cand zilele trecute am realizat ca ultima zi de garantie tocmai trecuse. Suparat pe lipsa mea de determinare a trebuit sa ma recunosc invins.
Povestea nu se termina aici, ci mai continua inca o zi, pentru ca la mai putin de 48 de ore de la expirarea garantiei, deschizand laptopul am incremenit in acordurile Windows XP Startup.wav. Da, era laptopul meu.
Incantarea in fata unei probleme rezolvate se amesteca cu nemultumirea in fata incompententei de a gasi drivere potrivite timp de un an de zile. Natura mea conservatoare acceptase fara rezerve limitarea a-fona a laptopului, iar noua voce imi starnea mai degraba neliniste decat multumire. Trebuia acum sa imi redefinesc relatia cu laptopul: mai sunt eu indreptatit acum sa imi doresc un alt laptop? Am dezamagit propriul meu laptop?
Singurul lucru clar e ca eu nu pot privi laptopul pe care imi scriu blogul ca pe un obiect. Desi poate ar trebui :).
vineri, 10 iulie 2009
Lobby pentru Semantic Web
Ce nu am realizat eu este ca decizia mea, va altera tipul reclamelor tintite de catre Google nu doar catre mine, ci si catre destinatarii mailurilor mele. In urma primirii unui mail de la mine, prieteni cu putine afinitati de crestere a cainilor s-au trezit invadati de anunturi:
Canine Heart Disease
Proven herbal methods that reverse canine heart disease.
www.caninehearthealth.com
Vrei un caine ?
Pe nod.ro gasesti o multime de caini de vanzare.
www.nod.ro
Retractable Dog Leashes
Supplier of pet products in Poland supplying corded leads in Europe
www.sum-plast.com
Dog Repellent
Our best selling dog repellent. 100% safe, effective, easy to use.
www.liquidfence.com
Ce ma mira este lipsa totala a anunturilor legate de carti: ori editurile nu apeleaza la Google pentru reclame, ori prin aparitia de doua ori a cuvantului dog in citatul din semnatura am exprimat o mai clara determinare de a cumpara caini si nu carti.
Sunt curios ce anunturi voi primi de saptamana urmatoare cand citatul de semnatura va fi:
I want to die in my sleep like my grandfather. Not screaming and yelling like the passengers in his car.
--Emo Phillips
vineri, 19 iunie 2009
Un om om un vot, un student la calculatoare 0.15 voturi
Mai putin placut e faptul ca prietenii pun conjunctura non-votului meu pe atasamentul fata de valorile IT: "Normal ca nu ai votat, pentru voi cei cu Internetul in nari, e prea fad sa pui stampila cu cerneala pe un petec de hartie."
E drept ca sunt deseori speriat de ce inteleg alesii nostri prin Internet, retea sau chiar laptop. Totusi nu cred ca vom avea o industrie IT, sau mult prea abuzata economie a cunoasterii, doar prin votul celor din mediul rural.
Explicatia non-votului ca semnal pentru clasa politica cred ca s-a demonetizat demult.
Sunt atasat de valorile comunitatii IT si nu pot sa nu inchei pe un ton mai optimist. Ultimele alegeri au adus in parlamentul european un reprezentant al tendintelor radicale de revizuire a drepturilor digitale: in Suedia, Pirate Party [1] a castigat 7,13% din voturi. Si chiar daca aceasta stire nu a ajuns in prea imbacsita presa romaneasca, este un semnal ca si noi, cei ce "ne ascundem" in spatele unei tastaturi, putem fi luati in seama.... doar daca mergem la vot!
[1] http://en.wikipedia.org/wiki/Pirate_Party
marți, 19 mai 2009
de ce urasc papucii
Am, fara indoiala, o partinire fata de acest obiect, fata de imaginea talpilor tarsiite, fata de firele de par itite printre baretele de plastic, fata de micile ticuri ce le aduce. In fata mea tocmai a trecut un tip la 25 de ani. A pasit cu degetul cel mare ridicat, incercat inconstient sa obtina o mai mare autoritate in fata unor papuci de platic ce erau mult mai doritori sa ramana pe podea, decat sa il urmeze.
Septembrie 2004. Honk Kong. Primul soc cultural in fata metropolei, guvernata atat de temperaturi ridicate, cat si de umiditate disconfortanta, a fost absenta totala a papucilor. Nu doar in cazul barbatilor, dar si in cel al femeilor. Eram la cativa kilometrii de China, iar autonomia acetui tinut incepea de la o talpile trecatorilor.
Realizez meritele de conservare a bugetelor personale pe care le aduce optinea cumpararii unor papuci, dar in cazul Romaniei acestia au incetat sa fie purtati ca o distinctie a modestiei. Pentru mine reprezinta o afirmare a democratizarii valorilor estetice in modul cel mai grobian.
marți, 5 mai 2009
despre reguli
Pentru cateva clipe m-am simtit vinovat pentru pretuirea exagerata pe care, eu, o am pentru reguli. Aceleasi clipe in care am trecut prin cabina de conducere si am deschis usa spre primul vagon. Trenul era aproape gol. Desi numarul mic al calatorilor nu face mai putin important gestul mecanicului, nu pot sa imi inchipui scena intr-o dimineata aglomerata.
Indignarea in fata unor functionari ce aplica strict litera unui regulament, nu se compara ce frustrarea cauzata in momentul in care ma simt victima arbitrariului unuia. Pe cat de indreptatita a fost aprecierea gestului mecanicului, pe atat ar fi fost de exagerata indignarea in fata unei atitudini indiferente din partea lui.
Intr-un sistem ideal ar trebui sa reusim sa avem un produs educational distinct pentru aptitudinile si nevoile fiecarui student. Din pacate regulile din universitate pornesc de la admiterea dificultati unui astfel de demers. Bineinteles ca am putea adapta regulile in unele cazuri fara costuri insemnate pentru sistem. Deseori costul nu este usor de apreciat, si intr-un sistem atat de dinamic precum cel universitar, multi (inclusiv eu) aleg conformismul respectarii regulilor, in dauna eficentei amendarii lor in fuctie de context.
Din tot incidentul am mai retinut ceva: numarul trenului era 2117.
sâmbătă, 2 mai 2009
1 mai fericit!
Cred ca in patima cu care ne bucuram de sarbatorile romanesti, se ascude o dovada a unei vieti dezechilibrate, traite la termen: muncim pe rupte, ne refuzam atatea lucruri in asteptarea acestor momente de suspendare a regulilor.
Sustenabilitatea fericirii este o arta prea putin cunoscuta la noi. E atat de plictisitor sa te simti bine zi de zi.
O fosta prietena imi spunea cat de mult indrageste sarbatorile fara urari. Ce moment mai bun decat 1 mai este sa te gandesti cat de simplu este sa fi fericit. Mai ales daca ai optat sa nu mergi la mare :).
luni, 13 aprilie 2009
jena de a spune nu
Ora 12:00. Statia de Metrou Uniri. De scanul pe care stateam se apropie un individ la 45 de ani cu o mapa in mana. Din fericire, nu eu eram tinta, ci cu vecinul meu de scaun. Fara formula de introducere, fara prezentare, individul se lanseaza intro cerere de o inocenta dezarmanta: "As dori sa candidez pentur parlamentul european. Am pentru aceasta nevoie de semnaturi de sustinere. Ma puteti ajuta si pe mine?"
Spre nesansa lui vecinul de scaun este neimpresionat: "D'omle, dar nici macar nu te cunosc".
Vanatorul de semnaturi pleaca cu foia fara antet catre o prada mai usoara: o doamna la 50 de ani ce citeste ziarul Ring. Discursul simplu merge la inima doamnei si aceata semneaza, fara sa se intereseze macar de numele candidatului, cu atat mai putin de doctrina sau programul acestuia. Toata interactiunea a durat un minut. Asa ca pana la venirea metroului mai apuca sa abordeze inca doua persoane, cu acelasi succes. 5 minute: 3 semnaturi de sustinere a unei candidaturi fara nume. Dintr-o data ma uit la vecinul meu de scaun cu un nou respect.
Chiar daca inteleg miza putin insemnata pe care o acordau cei 3 semnatari proaspetei figuri politice, cred ca rezultatul e mai degraba datorat presiunii de a nu refuza pe cineva, indiferent de natura absurda a cererii. Prea adesea suntem victimele dorintei de a fi pe placul celor din jur, chiar daca acestia sunt simpli necunoscuti. In cultura noastra exista o mare incarcatura de impolitete in actul de a te uita in ochii cuiva si ai spune simplu: Nu!
sâmbătă, 14 martie 2009
Operatiune diplome pe bani. Etapa pe senat
In cateva luni prima generatie de ingineri va absolvi ciclul de licenta compatibil cu obiectivele Bologna. Universitatea Politehnica din Bucuresti nu are o oferta de master clara, asa ca ne marginim sa privim cu sufletul la gura lupta ce se da intre interesele finaciare ale universitatilor particulare si cea mai neasteptata alianta: Basescu si PNL. Fara a intra in picanterii politice, trebuie totusi enuntata problema de fond: dupa multe eforturi de stabilire a unor standarde de evaluare a proceselor din sfera academica, la inceputul anului 2008, guvernul Tariceanu a dat o ordonanta ce stabilea ca programele (a se citi diplomele) de master, doctorat si studii postdoctorale pot fi organizate doar in urma unui proces de evaluare desfasurat de ARACIS. Parlamentul a spus insa, prin Legea 2/2008, ca nu e nevoie de verificarea vreunei institutii externe, organizarea unor astfel de studii putand fi facuta prin hotararea locala a senatului oricarei universitati.
Principiile unei piete perfecte ne spun ca daca va exista un jucator ce va face rabat de la calitate el va ajunge sa fie pedepsit de catre clienti. In invatamant produsul este complex, si dispozitia clientilor/studentilor de a admite frauda academica e foarte scazuta (mai ales cand nu poate fi vorba de o "returnare a anilor de studentie", precum in cazul returnarii banilor pentru un produs cu defecte). In fond, multi dintre studenti admit deschis ca singurul lucru pe care il asteapta de la facultate este o diploma. Din acest motiv exista si atatea oferte pentru diplome de cumparat prin posta (fara nici un curs).
Dincolo de legi sunt oamenii. In plina campanie electorala d-na Ecaterina Andronescu justifica legea in cauza pentru ziarul Cotidianul [1]: „Din experienţa personală vă pot spune ce se poate întâmpla. Vine Renault să înfiinţeze un masterat la mine, iar eu îi spun să aştepte trei luni ca să duc dosarul pentru evaluare la ARACIS şi să aştept să mă evalueze. Renault nu a aşteptat şi a plecat în Bulgaria să facă masterat“.
Personal gasesc cel putin neintemeiata obiectia fata de un proces de acreditare de 3 luni, mai ales cand in Politehnica (deci intern) organizarea programelor de master a inceput de un an si jumatate. Evident, eu nu am forta de promovare a unui program de master pe care o are o companie de talia Renault, totusi un responsabil al unei facultati de prestigiu confruntat cu situatia expusa de d-na Andronescu ar intrebat: "Sunteti interesat de o colaborare de durata, sau doar de o prezentare de companie?"
In acest moment mai exista un singur obstacol in fata adoptarii acestei legi: votul din senatul Romaniei. Din pacate d-na Andronescu, desi a devenit senator, continua sa fie unul dintre initiatorii acestei legi. Speram sa avem ori o justificare mai buna a oportunitatii acestei legi, ori macar un vot la vedere din partea dnei rector/ministru/senator.
[1] http://www.cotidianul.ro/parlamentarii_apara_prin_lege_fabricile_de_diplome-64769.html
marți, 3 martie 2009
6,66
Nu a fost lunga bucuria dnului Hurezeanu fata de decizia prin care Cristian Oprea a castigat procesul cu Traian Basescu [1], si uite ca "ziaristul" pentru care a a pus chezasie onoarea trustului sa iasa pe piata cu o un nou articol [2]. Sunt convins ca se va gasi o instanta care sa declare ca articolul ce invoca o cercetare si niste cifre clare (cu conotatii evidente) reprezinta tot o opinie.
Domnule Ursu, incercati sa mai rasfoiti cotidianul pe care il conduceti, chiar si fara presiunea unui proces intentat de presidentia Romaniei. Nu tot ce este legal este si deontologic.
[1] http://www.cotidianul.ro/ziaristul_oprea_l_a_ferit_pe_presedintele_basescu_de_dictatura-74864.html
[2] http://www.cotidianul.ro/basescu_un_presedinte_de_nota_6_66-75122.html