sâmbătă, 31 decembrie 2011

[Great] Expectations

In urmă cu ceva ani, ajuns în Singapore, încercam să gestionez o avalanșă de valori și gusturi noi. Adeseori mă găseam în fața unor mâncăruri de care abia mă puteam atinge. La una dintre aceste mese, am constat că mâncarea de fasole boabe în sos de roșii părea extrem de puțin gătită. I-am invitat și pe cei doi colegi de la masă să evalueze calitatea mâncării, iar verdictul a fost unanim: "Fasolea e mult prea tare, nu a fost fiartă mai deloc". Adevărata surpriză a venit un sfert de oră mai târziu, când am realizat că "fasolea" cu sos de roșii era de fapt făcută din alune. În lumina noi descoperi am gustat din nou, descoperind o mâncare savuroasă.

Am păstarat amintirea drept o lecție despre valoarea așteptărilor în logica hedonismului. O prezentare foarte captivantă a felului în care raportarea critică la realitate aduce o plusvaloare de plăcere, inclusiv prin structurarea așteptărilor - precum și prin înțelegerea istoriei persoanelor și obiectelor cu care interacționăm, este realizată de Paul Bloom [1].

[1] http://blog.ted.com/2011/07/27/the-origins-of-pleasure-paul-bloom-on-ted-com/

[Absolut] Fair

Una dintre valorile noastre ce transcende preferințele personale este echitatea. Echitatea (fairness) este arta aplicării principiilor.

Măsurând pasiunea de care se bucură subiectul în interacțiuni cotidiene, am putea spera într-o înțelegere nuanțată a numeroaselor limitări aduse de aplicarea principiilor. În realitate, deși ușor de enunțat în numeroase situații, echitatea este deseori mânuită cu stângăcie.

Sesiunile de examene sunt exerciții importante în aplicarea unor principii academice și de negociere a echității în relație cu alte considerații. De exemplu, deși mulți studenți valorizează corectitudinea examenelor, aceștia o definesc uneori hiper-procedural, cu atenția centrată pe precizia micilor calcule și nu pe distribuția rezultatelor finale. Discuțiile despre echitate devin discuții despre sutimi. Pe parcursul acestor discuții am reflectat la erorile sistemice ale aplicării principiului echității în evaluarea academică, ajungând la o concluzie optimistă: acestea sunt rare.

Discuția este importantă deoarece multe sisteme decizionale au limitări vizibile în obținerea echității. Un excelent exemplu în acest sens îl reprezintă un studiu realizat în urmă cu un an legat de deciziile de eliberare condiționată a deținuților [1]. Este vorba de o cercetare ce a analizat un număr de peste 1100 de verdicte în funcție de ordinea apariției lor în fața judecătorului. Reprezentarea grafică a relevat nu doar o tendința a probabilității de eliberare, ci un factor disruptiv important, ce apare marcat cu un cerculeț: mesele avute de judecător. Probabilitatea eliberării înainte de masa de prânz este 0%, dar se apropie de 70% imediat după aceasta.

[1] http://lsolum.typepad.com/files/danziger-levav-avnaim-pnas-2011.pdf

[Universalitatea sensurilor] Laborator

Puțini dintre studenții și dascălii din universități se preocupă de diferențele structurale ale învățământului tehnic românesc. Acceptăm că pentru un viitor inginer, mai mult decât pentru orice alt tip de student, laboratoarele au un rol important, dar nu ne punem problema universalității înțelegerii termenului de laborator.

Ce au în comun activitățile de laborator din Imperial College London, Politecnico di Milano, Vrije Universiteit, EPFL (École Polytechnique Fédérale de Lausanne) și alte mari universități europene?

1. Modul de desfășurare. Cel mai adesea nivelul de interactivitate pe parcursul laboratorului este extrem de scăzut. Studenții primesc o listă de probleme și pot apela la ajutorul asistentului în cazul în care se blochează.

2. Asistenții de laborator sunt cel mai adesea doctoranzi care nu au nici plăcerea, nici dorință (și deseori nici competența) de a desfășura activități didactice la respectiva materie. Alocarea orelor didactice se face deseori fără a ține măcar seama de domeniul de cercetare al doctorandului.

3. Formațiile de lucru. In multe universități laboratorul se desfășoară cu 20, 30, chiar 80 de studenți. In realitate este vorba de o sala cu calculatoare în care studentul poate veni și parcuge o listă de probleme de laborator.

4. Transformarea orelor de aplicații în ore de seminar. Multe materii tehnice oferă doar o oră de discutare a aspectelor practice deschise de curs.

5. Notarea. Ponderea majoră cel mai adesea o are nota unui singur examen. Pentru unele cursuri vor fi notate temele cu o pondere între 10 și maxim 30%, aceasta fiind singura activitate notată de pe parcursul anului.

Fără a trece cu vederea limitările materiale cu care se confruntă atât studenții, cât și cadrele didactice din învățământul universitar tehnic românesc, laboratoarele care formează inginerii IT absolvenți în UPB sunt interactive, intense și îndrumate de asistenți direct interesați de temă. Aleg să cred că acestea sunt motive însemnate de optimism pentru viitoarea generație de ingineri instruiți în România.