luni, 1 decembrie 2008

merita sa votezi?

Prietenii mei nu au votat cu PSD din cauza autostrazii Bechtel, concesionata fata licitatie in ajun de campanie electorala, pentru mitele date presei favorabile de catre guvernul Nastase (4 ani nu am avut guvern al Romaniei, ci doar guvernul Nastase), pentru recursurile in anulare promovate de presedintele "nejucator" Ion Iliescu, pentru care Romania plateste azi despagubiri uriase proprietarilor.

Prietenii mei au votat cu PSD datorita deducerii de impozitare pentru industria IT, pentru programul de combatere a abandonului scolar "cornul si laptele", pentru consecventa urmaririi proiectelor de integrare in NATO si UE, pentru constructia instutionala din Romania 2000-2004.

Prietenii mei nu au votat cu PD-L datorita scadalurilor promovate de Basescu, datorita spargenii guvernarii CDR in 1998, datorita haosului urbanistic din Bucuresti, a celui mai putin motivat primar general al capitalei, Adriean Videanu, din cauza semnarii legii privind majorarea cu 50% a salariilor profesorilor.

Prietenii mei au votat cu PD-L datorita stilului direct promovat de Basescu, a cotei unice de impozitare (simplificarea colectarii impozitelor), a raportului de condamnare a regimului comunist, a incercarilor de anchetare a marilor corupti, a raportului prezidential privind educatia, datorita opozitiei fata de marirea abrupta a pensiilor, a cresterii relevantei Romaniei pe scena politica internationala.

Prietenii mei nu au votat cu PNL din cauza ratarii unui guvern majoritar de dreapta in aprilie 2005 (la presiunile lui Dinu Patriciu), a pierderii unor personalitati de marca ale partidului prin plecarea acestora la PDL, a 3 ani jumate de pomeni electorale, datorita unui cor de ministri incompetenti.

Prietenii mei au votat cu PNL pentru ca il considera singurul partid de dreapta, pentru ca au vrut sa voteze impotriva PDL, pentru ca au vrut sa voteze impotriva PSD, si datorita simpatiei pentru underdog.

Prietenii mei nu au votat cu alianta PSD-PNL din cauza minimizarii ANI, a suspendarii presedintelui (in ciuda recomandarii Curtii Constitutionale si fara exemple clare privind incalcarea Constitutiei), a colegiilor electorale trasate de partidele politice, a de-reglementarii publicitatii electorale, pentru promovarea discursului tip Antena 1 (echivalenta cu Fox News) in mediul politic, pentru ca au rezonat cu filmuletul postat in final de campanie de Realitatea TV [1].

Prietenii mei nu au votat cu alianta PNL-PD din cauza ritmului extrem de lent de constructie de autostrazi si drumuri, a esecului luptei anticoruptie, a reformei lente din sanatate si a degradarii continue a examenului de bacalaureat.

Prietenii mei nu au votat cu PSD din cauza lui Adrian Nastase, Ion Iliescu, fratilor Sechelariu, Marian Oprisan, Viorel Hrebenciuc, Ecaterina Andronescu, Rodica Stanoiu.

Prietenii mei nu au votat cu PD-L din cauza lui Traian Basescu, Adriean Videanu, Anca Boagiu, Emil Boc.

Prietenii mei nu au votat cu PNL din cauza lui Calin Popescu Tariceanu, Norica Nicolai, Dinu Patriciu, Relu Fenechiul (Tudor Chiuraiu, Cristian David, Cristian Adomnitei), Decebal Traian Remes.

Prietenii mei au votat cu PSD datorita lui Mircea Geoana, Cristian Diaconescu, Dan Darabont, Ecaterina Andronescu, Victor Ponta.

Prietenii mei au votat cu PD-L datorita lui Traian Basescu, Liviu Negoita, Vasile Blaga, Emil Boc, Ionut Popescu, Theodor Stolojan.

Prietenii mei au votat cu PNL datorita lui Calin Popescu Tariceanu, Bogdan Olteanu, Ludovic si Leonard Orban, Teodor Melescanu.

Nu in cele din urma, am si prieteni care nu au putut sa isi gaseasca drumul prin acest labirint si nu s-au dus la vot. Mi s-a spus ca asa vor transmite un mesaj mediului politic. Lipsa de vot nu este un mesaj, iar optiunea lor, personal, o consider un esec al comunicarii, dar si un esec al responsabilizarii mediului politic.

[1] http://www.youtube.com/watch?v=5ks3CHatj6Q

duminică, 30 noiembrie 2008

Eu votez!

Eu merg sa votez pentru interesele industriei IT, o industrie care in 2007 a facut aproape 10% din PIB-ul Romaniei, cu 0.5% din forta de munca.

Eu merg sa votez pentru interesele si valorile grupului socio-demografic 25-35 de ani. Bineinteles ca acestea nu sunt nici definiete, nici impartasite de toti cei intre 25-35, dar sunt valori conflictuale cu cele ale altor grupuri socio-demografice: nu cred ca ar trebui cheltuiti atatia bani pe pensii, cand Romania este gatuita de un trafic rutier infernal; nu cred ca ar trebui cheltuite sume uriase pe medicamente compensate, si vreau o politica de asigurari de sanatate eficienta si transparenta, etc.

Eu merg sa votez pentru cresterea relevantei politicilor urbane.

Eu merg sa votez pentru prioritizarea reformei invatamantului (in mod special cel universitar). Bugetul este unul, si va trebui sa sustina si reforma din administratie publica, si cea din sanatate, si cea din armata, etc.

Se fac cercetari sociologice pe structura prezentei la vot (varsta, profesie, mediu de resedinta, educatie, etc), iar intr-o societate asezata, importanta lor este covarsitoare pentru politicienii ce vin in fata electoratului. Vorba clipului de acum 4 ani [1]: "duminica [...], el voteaza! E bine sa votezi si tu!".

[1] http://www.youtube.com/watch?v=O3NODD38rf4&feature=related

sâmbătă, 29 noiembrie 2008

prof in 2008

Mi se pare iresponsabil promovarea idei de "toti politicienii sunt o apa si un pamant". Unul dintre colegii mei posta cu declarata sila un citat din programul aliatei DA: "“se va reface demnitatea sociala si autonomia profesionala a institutorilor si profesorilor, considerand dascalul drept intelectual autonom si forta a schimbarii” [1]

In noiembrie 2004 salariul unui asistent in Poli era 460 ron, in noiembrie 2008 este 1035 ron.

Laboratoarele catedrei de calculatoare erau in 2004: EG103 - Baze de date (calculatoare 286), EG304 - Programare (286, cu server 386), cel mai performant fiind ED120 Protocoale de comunicatie, SPTR, PT (P3 1.6 GHz). Calculatoare pentium erau 20% dintre cele de la laborator.

2008: Toate laboratoarele au calculatoare, P4 cu 512-1024 MB RAM. Majoritatea laboratoarelor au fost renovate si mobilierul a fost schimbat.

2004 serverul catedrei era P3 512 RAM, 40 GB HDD. 2008: avem peste 12 servere folosite in diferite activitati, dintre care si un server cu 40 TB HDD (curs.cs.pub.ro).

Mizerie si mucuri de tigara avem si acum si atunci, diferenta este ca facultate cheltuie sume uriase in 2008 pentru igenizare. Civilizatia nu se poate schimba prin ordonanta de guvern.

Lucrurile s-au intamplat prin cresterea bugetului alocat invatamantului precum si prin deschiderea/suportul finatarii eruropene. Aceste lucruri le face guvernul. Nu doar cel din ultimii 4 ani.

In cazul in care veti gasi neajunsuri politicilor guvernamentale (pentru ca sunt) va rog sa le comparati cu cele ale guvernarilor trecute. Amintitiva ca in februarie 2004, Alexandru Athanasiu lua decizia de a dubla DOAR salariile profesorilor universitari, distrugand orice motivatie pentru tinerii asistenti de a se atasa de un sistem atat de inechitabil.

[1] http://www.dapnl-pd.ro/docpage.php?id=58

joi, 20 noiembrie 2008

prea multa munca strica?

In contextul discutiei despre pozitionarea scoli intre rolul de cadru de explorare a limitelor si acela de catalist a ideilor inovatoare, trebuie sa va atrag atentia ca invatamantul de licenta este unul de masa. Rolul sau primordial este acela de a genera deprinderi si un set de cunostinte de baza. Multe dintre cursurile si provocarile lipsite de sens din perspectiva fac diferenta nu intre studentii mai putin inteligenti si cei cu adevarat destepti, ci ii evindeteaza pe cei ce pot face fata unor conditii sustinute (adeseori adverse) de munca.

Nici unul dintre studentii ce au terminat in primii 10% specializarea de calculatoare nu am aflat sa aiba de suferit datorita alegerii de a munci pentru topul clasamentului. In plus toate modelele pe care le am eu din comunitatea IT: de la Calin Tatomir, Dan Garlasu, Bogdan Constantinescu, la Radu Georgescu, Dragos Manac, sau chiar din mediul academic: Nicolae Tapus, toti muncesc peste 40 de ore pe saptamana. Chiar daca valoarea lor nu e evidenta pentru unii studenti fiecare dintre cei mentionati reprezinta un nume de referinta pentru comunitatea IT.

Cred ca modelul de munca propus de societatea americana este unul ce distruge viata personala. Cu toate acestea, o saptamana de munca de sub 40 de ore imi da fiori de indignare, mai ales cand astfel de persoane se asteapta sa razbeasca compensand prin sclipire si inteligenta. De parca competia este formata numai din tocilari tampiti care nu inteleg ce invata. Am noutati pentru voi baieti: mojoritatea "tocilarilor" de ieri de la Automatica si Calculatoare ajung pe pozitii de condure in industia IT. Poate nu in primul an de la angajare.

sâmbătă, 15 noiembrie 2008

... noi ca brazii

O referinta externa [1], indica locul 925 pentru UPB [2]. Locul 1108 UB. Locul 1158 UBB. AI Cuza Iasi 1310. Locul 1325 ASE. In statisticile interne UPB apare pe locul 3 la sectiunea informatica [3]. In clasamentul general UPB apare pe locul pe locul 4. In ambele cazuri inainte sunt listate facultati umaniste: UB, UBB si AI Cuza Iasi. Criteriile de performanta difera semnificativ intre facultatile umaniste si cele tehnice/ingineresti [4].

Revin cu observatia. Chiar daca statisticile acestea sunt viciate, iar UPB/AC este pe locul 5 si nu 1 argumentul ramane: nu poti obtine o diploma de la o facultate de top cu 20 de ore de efort pe saptamana. Chiar daca imi puteti oferi exemple ce contrazic aceasta afirmatie tot nu voi accepta normalitatea unei astfel de situatii.

Un fost absolvent de AC, dupa un doctorat finalizat in Singapore a luat o bursa de postdoc in State. Imi povestea amuzat despre conferintele europene in care vin masteranzi, doctoranzi sau chiar cercetatori care lucreaza "nine to five", adica doar 8 ore pe zi. In majoritatea universitatilor de top [5] studentii muncesc 60 de ore pe saptamana.

Personal cred nivelul de 5 ar trebui stabilit la 40 de ore. Nu il aplic la materiile mele. Ma ghidez dupa 20 de ore pe saptamana (pentru toate materiile) pentru nota 5. 40-45 de ore pentru nota 9. Cred ca facultatea ar trebui sa incurajeze performanta, iar un curs care ofera note maxime pentru 4-5 ore pe saptamana (poate chiar mai putin) frustreaza exact performeri, cei ce intr-un mediu competitiv ar munci mai mult.

Liceul presupune o incarcare a elevilor de 40 de ore pe saptamana (scoala + teme). Majoritatea liceelor din Romania solicita o implicare de minim 30 de ore. Chiar vi se pare normal ca la facultate numarul de ore de pregatire ar trebui sa scada (chiar daca vorbim aici doar de nota de trecere)?

As aprecia orice linkuri ce confirma sau infirma pozitia de top a UPB/AC.

[1] http://www.webometrics.info
[2] http://www.webometrics.info/top4000.asp?offset=924
[3] http://www.ad-astra.ro/universitati/universities_domains.php?year=2007&domain_id=40
[4] http://acs.pub.ro/blog/razvan.rughinis/?p=20#comment-68
[5] http://www.webometrics.info/top4000.asp?offset=0

vineri, 14 noiembrie 2008

cautam studenti part-time pentru facultate de renume

Parte din frustrarile ce apar in relatia student-asistent pornesc de la asteptari diferite.

Ca sa dau o natura mai concreta asteptarilor voi face distinctia intre nota de trecere si cea care marcheaza performanta in cazul cursurilor la care eu am ore. Pentru nota 5 un student ma astept sa investeasca saptamanal 3 ore: o ora in pregatirea laboratorului, doua in activitate de laborator. Pentru nota 9 un student ma astept sa investeasca saptamanal 8-9 ore: 3-3.5 in pregatirea laboratorului (parcurgerea suportului de laborator, exercitii), 2 ore laborator, 2 ore curs, 1.5 pentru teme (e adevarat, comasate intr-o perioada de 3 saptamani (aprox. 20 de ore in total) .

Imi pare rau daca considerati ca o facultate grea cum este Automatica trebuie terminata cu un efort sub cel al unui jumatati de norme de lucru (20 de ore pe saptamana).

Prin natura materiei este foarte dificil sa dam teme de casa pentru acoperirea celor 40-50 de ore de munca acasa. Inainte de a primi sugesti de teme va rog sa ganditi la mecanismele pentru asigurarea autentificarii autorului. Nu pot opta pentru un sistem in care posibilitatea de frauda este insemnata, un sistem in care am putea da teme de Packet Tracer sau de adresa IP, dar ar fi un singur student care face tema pentru intreaga grupa.

Eu consider ca o facultate de IT ce nu ofera cerinte pentru macar 40 de ore pe saptamana de la studenti de 18-22 de ani isi bate joc de potentialul generatiei de maine. Perfomanta in facultatile de renume nu se obtine nici macar la un program de lucru de 40 de ore, ci deseori la 60-70.

Din pacate pentru unii, din fericire pentru altii, Facultatea de Automatica si Calculatoare este cea mai buna facultate tehnica din Romania.

joi, 13 noiembrie 2008

Nota, va rog!

Intr-o societate blazata, am norocul sa traiesc intr-o oaza de entusiasm si pasiune. E drept ca entuziasmul se termina uneori inainte de a termina inventarierea colaboratorilor apropiati, dar ajunge o singura privire peste gard, la alte cursuri, la alte facultati, la prieteni angajati in industria IT, la mediul nostru politic, la societatea noastra, ca sa am din nou motivatia de a sta 60 de ore pe saptamana la scoala.

Din pacate totul in viata se plateste, iar mai trist e cand nota de plata a entuziasmului de a imbunatatii sistemul nu o aduce mediul politic, sau sistemul academic ci chiar studentii.

Ce sa alegi dintre:
"Jos palaria ca chiar doriti sa schimbati ceva in facultatea aceasta insa cum am mai spus prea multa daruire de cele mai multe ori strica.", "nu mi se pare normal un laborator in care sa nu ne invete nimeni NIMIC si sa nu ni se explice nimic in cazul in care nu ne descurcam cu un task", "A da teme pe bani ofera unui student sarac posibilitatea de a nu se angaja si deci de a se dedica facultatii. Un astfel de student ar trebui apreciat, si nu condamnat"

Eu il prefer pe Edmund Burke: "All that is necessary for the triumph of evil is that good men do nothing."

Inainte de a mi se infiera trufia da opta pentru un astfel de citat, precizez ca nu ma refer la mine. Sunt putine ocaziile cand aleg inactiunea drept o cale de solutionare a situatiilor tensionate. Ma refer mai ales la studentii buni, cei ce nu cred ca face o diferenta daca te duci sau nu al 290-lea student la un curs super-usor, cei ce sunt frustrati de pierderea unui punctaj minor fara sa vada relizarea cat au progresat de la inceputul semestrului, cei ce considera ca exmatricularea pentru vanzarea de teme este un lucru imoral, cei ce zi de zi descopera noi moduri de "a nu face nimic".

duminică, 9 noiembrie 2008

Google search

Am vazut o caricatura foarte amuzanta [1], despre provenienta siglei Chrome, broswerul de la Google. Trebuie sa recunosc ca apreciez mult abordarea confruntationala aleasa de Google, chiar daca am avut nevoie de o caricatura sa inteleg strategia :).

Mult mai amuzant decat caricatura este faptul ca nu veti reusi sa gasiti caricatura folosind Google :), cel putin eu nu am reusit din mai multe incercari :(. Daca mergeti in schimb pe yahoo.com si cautati imagini dupa "chrome microsoft" prima pe care o obtineti e chiar caricatura in cauza.

sigla

[1] http://www.flickr.com/photos/26513934@N04/2874749029/

duminică, 24 august 2008

sondaje si evaluari...

Pe siteul CFR este un sondaj despre oportunitatea introducerii in trenurile accelerate a unor vagoane cu locuri pentru transportul de biciclete. Ce e cu adevarat socant este numarul mare de voturi: aproape 30 de mii, din care peste 28 de mii sustin ca e o idee foarte buna. Chiar si in cazul folosirii unor motoare de vot, numarul e impresionant.

Intrebarea (retorica) este daca toti cei ce au votat au asteptat ca de maine sa se introduca astfel de vagoane, sau si-au asumat posibilitatea ca CFR sa ignore cu totul sondajul, dar au considerat ca e important sa iti expui parerea? In plus, este probabil ca au votat si oameni care nu ar folosi acest serviciu in viitorul previzibil.

Daca sondajul CFR este saua, iapa e reprezentata de formularele de evaluare si de modul in care sunt ele tratate de studenti in Facultatea de Automatica si Calculatoare. In lipsa unui rezultat imediat si palpabil e greu sa motivezi mase mari de oameni sa isi expuna parerea. Totusi, CFR a reusit, dar facultatea (inclusiv studentii) nu. Motivul o fi legat de durata evaluarii de cateva minute, fata de cele cateva secunde cat dureaza un vot pe siteul CFR? Sau o fi legat de lipsa de relevanta a facultatii pentru cariera personala? Sau de modelul cultural bascalios-plangacios de sorginte balcanica?

Personal, cred ca spiritul civic tine de atasamentul fata de niste valori si nu de interese de moment. Exersarea acestor valori (prin evaluari, prin exprimarea opiniilor, discutii cu prietenii, etc) dau greutate gandirii critice a fiecarui individ, chiar si in lipsa efectelor rasunatoare.

marți, 19 august 2008

seriale pentru o vara fierbinte

Un top al serialelor mele preferate ar arata astfel:
1. The Big Bang Theory (Sezonul 1) - Ultimate geek sitcom.
2. Studio 60 (Sezonul 1) - Delicioase confruntari intre perceptiile religioase ale Sarei Paulson si interpretarile agnostice ale lui Matthew Perry. Dialoguri rapide si spumoase cu care ne-a obisnuit Aaron Sorkin din West Wing.
3. Dexter (Sezonul 1 si 2) - Scenariu foarte cursiv, atentie pentru detalii, schimbari neasteptate de directie.
4. Coupling (Sezonul 1, 2, 3) - Replica britanica la Friends. Dialoguri spumoase. Teoriile si definitiile personajului Jeff sunt extrem de reusite.
5. Extras - Comedie britanica. Episodul preferat: 1x06 - cel cu Patrick Stewart:

http://www.youtube.com/watch?v=Fg_cwI1Xj4M
6. Curb Your Enthusiasm - doar pentru cei ce apreciaza umorul rezultat din situatii penibile.
7. Battlestar Galactica - SF.
8. My name is Earl - Comedie faina

Oldies, but goodies:
*. Tripping the Rift
*. Futurama
*. Friends
*. Babilon 5 (Seria 1, 2, 3, 4)
*. Star Trek: The Next Generation
*. 24 (Sezonul 1, 2, 3, 4) - Actiune.

joi, 3 iulie 2008

Evaluare sau cum se spune pe la noi... feedback

Inainte de a prezenta impactul completarii unui formular de evaluare pentru reforma sistemului academic, ma voi opri asupra aspectelor de natura personala.

Pentru mine primul motiv pentru a completa un formular de evaluare este prilejul de a reflecta asupra prezentarii/cursului/produsului pe care il evaluez. Cartile americane au deseori la finalul capitolului o sectiune: "Ce am invatat?". O sintetizare a plusurilor si minusurilor de pe parcursul unui semestru intreg, cred ca este o aptitudine critica pentru o persoana ce traieste intr-un mediu multi-tasking. Aptitudinile analitice si cele polemice implicate in argumentarea unui punct de vedere sunt deseori trecute cu vederea in procesul de invatamant din Romania (orientat mult mai mult pe cunostinte in defavoarea aptitudinilor). O evaluare este deschiderea unei dezbateri, si chiar in absenta unei replici castigul personal este unul insemnat.

O alta perspectiva asupra castigului personal din completarea unei evaluari este crearea unui set de asteptari pentru cursurile viitoare. Ca asteptarile unui student in anul I sunt sau nu intemeiate este o cu totul alta discutie. Dupa primul semestru, prin evaluarea propriilor experiente, studentul isi poate reajusta asteptarile astfel incat sa nu fie frustrat de lucruri ce il vor urmari toata facultatea. De exemplu, pentru un student ce pretuieste miscarea, absenta unei baze sportive in cadrul facultatii poate fi o continua sursa de frustrare. Daca in schimb va incerca sa gaseasca ocazii de miscare in afara facultatii relevanta subiectului va fi diminuata.

Voi trece acum la impactul evaluarii.

Asteptarile din partea studentilor sunt desori nerealiste. A dori ca un profesor sa fie schimbat dupa o evaluare negativa a activitatii didactice nu tine seama nici de constrangerile unei evaluari academice (acest lucru nu cred ca se intampla in nici o facultate europeana), nici de lipsa de traditie a procesului de evaluare studentesc.

Lipsa traditiei unor evaluari cu un impact clar, desi pare un lucru putin important, este punctul critic al intregului proces. Studentii doresc rezultate radicale pentru a fi motivati pe viitor sa dea completeze evaluarile, in vreme ce relevanta parerilor studentesti este drastic afectata de numarul relativ mic de evaluari completate (mult sub 50%).

Din pacate rezultatele radicale sunt la ani distanta, pentru ca primul efect al unei evaluari relevante va fi prevenirea aparitiei unor probleme similare, lucru greu de interpretat de catre studenti drept o victorie clara a intregului proces. In paralel, facultatea va cauta si solutii pentru parte din problemele structurale ce au drept efect cursuri tinute cu un minim de implicare din partea titularului.

Atata vreme cat avem un proces democratic de alegere a conducerii institutiilor de invatamant, confruntarile directe intre reprezentantii alesi ai institutiei si un anume profesor vor fi evitate. Asta nu inseamana ca nu se pot produce schimbari. In primul rand, prin stabilirea unor proceduri se pot folosi drept argumente rezultatele exprimate in evaluarea studenteasca. Cea mai importanta cale de reforma este promovarea persoanelor ce obtin evaluari bune, si nu infierarea celor neperformanti.

vineri, 27 iunie 2008

Critica ratiunii subiective

Incercam sa promovam formulare de evaluare in care studentii sa isi exprime parerea despre cursuri. Dincolo de problema administrativa (sunt inca cursuri ce nu permit astfel de evaluari), mai exista o problema in intelegerea scopului unui astfel de demers. Nu voi adresa cantitatea insemnata de pareri exprimate in bascalie ce discrediteaza relevanta intregului proces. Ma voi opri asupra acelor pareri ce sesizeaza probleme aparute. Cel mai adesea astfel de evaluari vor exprima doar o valorizare, fara sa se straduiasca sa ofere o solutie.

Asteptarea studentilor este ca o data constientizata problema, titularul de curs sa incerce sa gaseasca o solutie. Din pacate raportarea unei probleme nu duce inevitabil la constientizarea sa.

Este foarte greu sa transmiti un mesaj critic care sa fie cu adevarat luat in seama. Prima reactie in fata unui mesaj critic este acela de a prezenta circumstantele. "Daca X ar intelege intreg contextul in mod sigur nu ar mai fi asa de indignat." Studentul insa nu e interesat nici de context, nici de asocierea unei responsabilitati, ci doar de problema specifica, si e normal sa fie asa.

Oferirea unei solutii muta discutia din sfera "cursul sucks" in zona "ar fi important sa face la curs asta". Reactia in primul caz este adesea una defensiva. In cel de al doilea este una polemica: "eu nu cred ca propunerea aduce cu adevarat un plus". In primul caz nu exista nici un dialog, in cel de al doilea exista potentialul unei comunicari.

duminică, 22 iunie 2008

Lipsa de rabdare

Constiinta faptului ca ai intrat la cea mai buna facultate poate actiona impotriva ta. Multi studenti sunt total incapabili de a participa intr-o organizatie studenteasca, pentru ca asta ar insemna acceptarea autoritatii unui alt student. Un student de la o alta facultatate confruntat cu o ierarhie organizationala se va intreba care sunt pasii pentru a putea promova. Sunt chiar multi ce se vor implica intr-o organizatie pentru ideile pe care aceasta le apara. Studentul la calculatoare va fi mai preocupat de ce X este cel ce ia decizii si nu el. Cel mai adesea isi va cheltui energia incercand sa demonteze ideile lui X, pentru ca aceasta este perceputa ca o metoda de promovare a propriei valori. Din pacate costurile includerii unui astfel de membru pentru organizatie/proiect sunt foarte mari.

Studentii nostri nu merg la vot din acelasi motiv pentru care nu participa in organizatii: considera ca a fi un vot in plus nu schimba nimic, dupa cum un executant in plus intr-o echipa nu schimba nimic. Valoare organizatiei, a grupului profesional din care fac sau vor face parte este cel mai adesea prea putin relevanta. Un vot exprimat in alegeri locale sau nationale nu reprezinta un vot pentru un anume candidat, ci reprezinta un vot pentru comunitatea din care faci parte. Votul meu a fost un vot pentru interesele tuturor grupurilor din care fac parte: grupul votantilor din mediul urban, grupul celor cu studii superioare, grupul celor din industria IT&C, grupul celor intre 30-35 de ani, etc.

Politicienii sunt alesi prin vot, iar realitatea este ca promovarea unor initiative IT&C sau initiative pentru tineri nu aduce voturi, spre deosebire de promovarea unei agende agricole (procentul cel mai mare de prezenta la vot este in mediul rural), eventual specifica grupului de varsta 50+.

Este dificil de trecut de la un sistem individualist in care recompensele si pedepsele vin prompt (cum e cazul scolii), la un sistem care efectele de termen lung sunt cele care cu adevarat creeaza valorile.

miercuri, 18 iunie 2008

diploma 2008 sau euro 2008?

Vlad Posea isi exprima parerea despre diploma:
(http://vlad.posea.eu/educatie/despre-evaluarea-lucrarilor-de-diploma.html)

"Lucrarea va fi publicata pe web". Mult mai multe lucruri importante nu sunt publicate pe web. Primul care imi vine in minte este programul managerial al domnului decan Dumitru Popescu. Trecerea de la un sistem in care nu exista mai nimic pe web la unul in care exista 300 de diplome cu 300 de referate de evaluare este prea abrupta ca sa aiba sanse de succes. Hai sa facem mai intai proceduri pentru procesele din catedra si sa publicam aceste proceduri. Are cineva idee cu adevarat care sunt cu lucrurile ce ar trebui rezolvate la decanat si ce ar trebui rezolvat la nivel de catedra.

In plus, atat vreme cat majoritatea conducatorilor de diploma nu au facut nici macar o descriere de 3 randuri a proiectelor pe http://cs.pub.ro/~diploma/ (aici ma includ si pe mine). Nu vad cum ne putem astepta la referate pertinente pe marginea proiectelor studentesti.

Propunerile lui Vlad, desi sunt pertinente, nu tin seama de constrangerile fundamentale ale sistemului: lipsa de oameni si orgoliul conducatorilor de diploma. Prima constrangere nu o sa ma obosesc sa o argumentez, fiind cunoscuta de toata lumea. Ce nu este inteles de mai tineri colegi de catedra este faptul ca sustinerea diplomei este un bun prilej pentru conducatorii de diplome de a isi demonstra puterea de negociere. Cu alte cuvinte o diploma proasta va putea fi penalizata doar daca conducatorul sau nu este foarte implicat in activitatile catedrei, pentru ca o nota proasta a studentului este perceputa ca un vot de blam dat conducatorului. (vezi bancul cu iepurasu' care isi facea doctoratul).

Sa nu uitam ca este vorba de un volum suplimentar de 60 de ore de munca (6 ore per proiect, 10 lucrari per cadru didactic, 30 de cadre didactice = 300 de diplome). Sunt multe alte proiecte in care ar putea fi investit volumul acesta de ore munca cu un beneficiu mai important pentru facultate.

Sper ca macar anul urmator sa avem o procedura de diploma (discutata si disputata in catedra) in care studentii sa stie ce formulare trebuie depuse unde. Ar fi o schimbare insemnata.

joi, 10 aprilie 2008

C1, C2, C3, C4... TI

Dupa prezentarea modulelor de specializare C1, C2, C3, C4 am incercat sa putam o discutie intre tinerii asistenti si studenti. In tabara asistentilor 4 oagari: doi Razvani, un Vlad Posea si un Florin Pop. In tabara studentilor 30 de voluntari. Subiectele au fost 3:
1. ce a fost bun, ce a fost rau, rau vazut din banci
2. ce a fost bun vazut din partea asistentilor
3. next step

Studentii au invatat ca e mai simplu ca decat sa raspunda la intrebari legate de evenimentele de prezentare a modulelor de specializare e mult mai simplu sa puna ei intrebari asistentilor, asa ca ne-am trezit noi prezentand iar, pe scurt fiecare specializare. Ori de cate ori am incercat sa revin la un demers reflexiv mi se intorceau din sala intrebari si nu raspunsuri.

Atomosfera faina si deschisa.

Am trecut dupa o ora la feedbackul asistentilor, in care am rezumat cele 3 avantaje ale intalnirilor cu titularii cursurilor de specializare:
2a. schimbarea perceptiei in legatura cu demotivarea studentilor. Dupa 4 intalniri in care au participat minim 140 de studenti cred ca multor profesori le va fi greu sa isi rationalizaze salile goale de curs prin teoria dezinteresului total al studentilor.
2b. prilejuirea unui event de socializare intre titularii cursurilor din cadrul fiecarei specializari. Din pacate in cadrul catedrei stim prea putin despre cursurile colegilor nostri, asa ca a fost mai mult decat binevenita o scurta prezentare a continutului cursului, a laboratorului, a incarcarii ce o presupune fiecare curs pentru studenti.
2c. crestrea in relevanta prezentarilor de curs a laboratorului. Sistemul de notare a evoluat prin acordarea unei ponderi crescande a laboratorului din nota finala. Din pacate multi dintre colegii mai tinerii asistenti nu sunt cunoscuti de colegii de catedra, desi au un impact major in organizarea unora dintre laboratoarele importante din facultate.

Ce ar trebui facut in continuare?
Din pacate oferirea unei libertati totale in selectarea cursurilor s-ar traduce intr-un numar de conflicte in orar. O evaluare facuta in cadrul catedrei estimeaza la 20% numarul de ore suplimentare necesar pentru a rezolva toate conflictele de orar ce ar putea apare pe programa actuala (daca pastram aceasi limita de 26 studenti per grupa). Asta se traduce in +20% sali de curs/laborator. Atat vreme cat Facultatea de Automatica si Calcultatoare are cea mai scazut raport intre suprafata totala si numarul de studenti, atat vreme cat avem orare cu ferestre de 4-6 ore, atat vreme cat sunt ore pana la ora 22, discutia despre flexibilizarea totala a curriculei mi se pare mult prea departe.

Un prim pas ar fi finalizarea brosurii de prezentare a tuturor cursurilor din facultate.

O directie importanta de promovare a cursurilor valoroase este cresterea importantei feedbackului in primul rand in randul studentilor. Pentru a solicita efecte cauzate de feedback trebuie sa se treaca de un prag de relevanta. Acest prag nu poate fi de sub 50%.

marți, 1 aprilie 2008

presiunea libertatii

Olanda. Noi oportunitati. Situatia este "condimentata" de o stare extrem de "revolutionara" a propriului meu stomac. Am reusit sa rezist tentatiei de a manca lucruri dulci sau branza intreaga zi (tentatia fiind cu atat mai mare cu cat mesele de dimineata si pranz erau asigurate de facultate). Pentru masa de seara am incercat sa luam o decizie de grup. Fara sa tin seama de stomacul meu plin de personalitate, am votat fara sa clipesc pentru cea mai putin inspirata solutie: mancare indiana.

Intrebarea este, cum am reusit sa demonstrez o disciplina de invidiat cand a fost vorba de un mediu cu prea putine alegeri (cum era micul dejun sau pranzul) dar din infinitatea de optiuni pentru cina am optat pentru cea mai proasta.

Cand sunt constrangeri, imi place sa le definesc si gasesc o provocare in a nu le incalca. Astfel satisfactia la primele mese nu a fost una gastronomica, cat una data de infruntarea tentatiilor si gasirea unei solutii intr-un mediu cu extrem de putine optiuni.

Pentru cina puteam alege orice local si tocmai aceasta libertate mi-a infrant spiritul combativ. In plus, provocarea de infruntare a tentatiilor isi pierduse din atractie prin exersarea de peste zi.

luni, 31 martie 2008

Don't waste time elsewhere

In aeroportul din Otopeni ruleaza o reclama de 60 de secunde de promovare a Romaniei. Dupa o serie de imagini idilece ce aveau pretentia de a prezenta Romania, marea incheiere a spotului lasa pe eran sa zaboveasca sloganul campaniei: "Don't waste time elsewhere". Imaginile mi s-au parut total lipsite de personalitate, dar sloganul m-a surprins prin lipsa totala de fluenta in engleza. Suna chiar prost. Sunt dispus sa accept unele compromisuri in formulare, pentru promovarea unui continut penetrant. Nu e cazul sloganului de fata. In primul rand spotul incerca sa prezinte Romania ca o destinatie turistica. Nu cred ca vreun turist se gandeste la vacanta ca o pierdere de timp. Cred ca un astfel de slogan este perceput ca si agresiv, poate chiar judgemental.

O dimensiune mai amuzanta a sloganului este traducerea: "Veniti in Romania sa vedeti cu se pierde cu adevarat timpul".

second hand coke

Povestirea este una foarte simpla.
Se da un grup mixt: 10 studenti romani, 2 olandezi. Unul dintre studentii romani dupa ce termina un meniu de Burger King vrea sa arunce paharul de cola ce mai avea jumatate de continut. Unul dintre olandezi decreteaza ca asta ar fi risipa si scoate o sticla de plastic (nu de unica folosinta) si goleste cotinutul paharului in propria sticla.

Asta mi-a adus aminte de plasele din material textil de vanzare in Anglia: "One bag for life". Nu cred ca exista macar unul dintre studenti romani care sa aiba o sticla pe care sa o foloseasca pentru refill. Mai mult, nu vad repetata scena in Romania, in care un tanar sa solicite continutul semi-consumat al unui pahar de cola.

Din pacate, cel mai adesea, citim o astfel de situatie, drept o dovada de zgarcenie sau saracie, si ratam dimensiunea ecologista. Norocul meu a fost ca situatia s-a intamplat in Olanda si nu in Bulgaria..

vineri, 28 martie 2008

... medidatii pe marginea birocratiei de stat

Deseori a trebuit sa incerc sa calmez colaboratori apropiati nervosi din cauza lipsei de promptitudine a secretariatului Facultatii de Automatica si Calculatoare fata de solicitarile studentesti. Cel mai adesea, le explic ca birocratia noastra nu e neaparat mai ineficienta decat cea din Franta spre exemplu, singura diferenta importanta fiind ca o secretara dintr-o facultate vestica are de raspuns la cererile a 50 de studenti in vreme ce la noi exista o singura secretara la 650 de studenti. Cu alte cuvinte, vina nu o poarta secretara, ci sistemul.Vineri mi-a venit mie randul sa imi incerc fortele in dificila sarcina de a obtine o adeverinta de angajat UPB, deci de infruntat balaurul birocratic al Rectoratului. Am intrat in biroul de personal in care o secretara amabila mi-a dat adeverinta in mai putin de un minut.

Din pacate adeverinta trebuia stampilata. Asa ca am fost rerutat spre "Directia de informatizare si resurse umane". Aici mi s-a explicat scurt ca trebuie mai intai sa obtin semnatura dnului director inainte de a putea primi stampila mult dorita. Am ajuns astfel sa ma pozitionez strategic la usa dnului director. Si stai, si stai. Dnul director vorbea la telefon, asa ca am mai stat. In total mai bine de 20 de minute. Intre timp au mai venit inca 3 profesori, care s-au asezat docili la coada. Cand am ajuns in fata dnului director am incercat sa ii zic ca sistemul nu functioneaza bine, cand 4 cadre didactice ajung sa isi piarda 20 de minute in fata biroului sau. M-a expediat rapid: "Asta este parerea TA". Desi folosisem un ton politicos si persoana a doua plural, prin simpla mea pozitie critica am retrogradat la persoana a doua singular.

Problema nu e cu cele 20 de minute, ci cu sistemul care solicita angajatilor sa se prezinte umili in fata directorului pentru a lua adeverinta. Bineinteles ca directorul nu are acces la registrele de angajati si ca semneaza orice i se trimite de la secretariat, dar scurcircuitarea acestui lant prin plasarea stampilei direct la secretarea ce mi-a dat si adeverinta, nu i-ar mai fi oferit dnului director senzatia de control a institutiei. Aceasta senzatie este piatra de temelie a birocratiei de stat. Oamenii avanseaza ierarhic nu numai pentru un ban in plus la salariu, ci si pentru satisfacerea acestei senzatii.