jena de a spune nu

Ora 12:00. Statia de Metrou Uniri. De scanul pe care stateam se apropie un individ la 45 de ani cu o mapa in mana. Din fericire, nu eu eram tinta, ci cu vecinul meu de scaun. Fara formula de introducere, fara prezentare, individul se lanseaza intro cerere de o inocenta dezarmanta: "As dori sa candidez pentur parlamentul european. Am pentru aceasta nevoie de semnaturi de sustinere. Ma puteti ajuta si pe mine?"

Spre nesansa lui vecinul de scaun este neimpresionat: "D'omle, dar nici macar nu te cunosc".

Vanatorul de semnaturi pleaca cu foia fara antet catre o prada mai usoara: o doamna la 50 de ani ce citeste ziarul Ring. Discursul simplu merge la inima doamnei si aceata semneaza, fara sa se intereseze macar de numele candidatului, cu atat mai putin de doctrina sau programul acestuia. Toata interactiunea a durat un minut. Asa ca pana la venirea metroului mai apuca sa abordeze inca doua persoane, cu acelasi succes. 5 minute: 3 semnaturi de sustinere a unei candidaturi fara nume. Dintr-o data ma uit la vecinul meu de scaun cu un nou respect.

Chiar daca inteleg miza putin insemnata pe care o acordau cei 3 semnatari proaspetei figuri politice, cred ca rezultatul e mai degraba datorat presiunii de a nu refuza pe cineva, indiferent de natura absurda a cererii. Prea adesea suntem victimele dorintei de a fi pe placul celor din jur, chiar daca acestia sunt simpli necunoscuti. In cultura noastra exista o mare incarcatura de impolitete in actul de a te uita in ochii cuiva si ai spune simplu: Nu!

Operatiune diplome pe bani. Etapa pe senat

In cateva luni prima generatie de ingineri va absolvi ciclul de licenta compatibil cu obiectivele Bologna. Universitatea Politehnica din Bucuresti nu are o oferta de master clara, asa ca ne marginim sa privim cu sufletul la gura lupta ce se da intre interesele finaciare ale universitatilor particulare si cea mai neasteptata alianta: Basescu si PNL. Fara a intra in picanterii politice, trebuie totusi enuntata problema de fond: dupa multe eforturi de stabilire a unor standarde de evaluare a proceselor din sfera academica, la inceputul anului 2008, guvernul Tariceanu a dat o ordonanta ce stabilea ca programele (a se citi diplomele) de master, doctorat si studii postdoctorale pot fi organizate doar in urma unui proces de evaluare desfasurat de ARACIS. Parlamentul a spus insa, prin Legea 2/2008, ca nu e nevoie de verificarea vreunei institutii externe, organizarea unor astfel de studii putand fi facuta prin hotararea locala a senatului oricarei universitati.

Principiile unei piete perfecte ne spun ca daca va exista un jucator ce va face rabat de la calitate el va ajunge sa fie pedepsit de catre clienti. In invatamant produsul este complex, si dispozitia clientilor/studentilor de a admite frauda academica e foarte scazuta (mai ales cand nu poate fi vorba de o "returnare a anilor de studentie", precum in cazul returnarii banilor pentru un produs cu defecte). In fond, multi dintre studenti admit deschis ca singurul lucru pe care il asteapta de la facultate este o diploma. Din acest motiv exista si atatea oferte pentru diplome de cumparat prin posta (fara nici un curs).

Dincolo de legi sunt oamenii. In plina campanie electorala d-na Ecaterina Andronescu justifica legea in cauza pentru ziarul Cotidianul [1]: „Din experienţa personală vă pot spune ce se poate întâmpla. Vine Renault să înfiinţeze un masterat la mine, iar eu îi spun să aştepte trei luni ca să duc dosarul pentru evaluare la ARACIS şi să aştept să mă evalueze. Renault nu a aşteptat şi a plecat în Bulgaria să facă masterat“.

Personal gasesc cel putin neintemeiata obiectia fata de un proces de acreditare de 3 luni, mai ales cand in Politehnica (deci intern) organizarea programelor de master a inceput de un an si jumatate. Evident, eu nu am forta de promovare a unui program de master pe care o are o companie de talia Renault, totusi un responsabil al unei facultati de prestigiu confruntat cu situatia expusa de d-na Andronescu ar intrebat: "Sunteti interesat de o colaborare de durata, sau doar de o prezentare de companie?"

In acest moment mai exista un singur obstacol in fata adoptarii acestei legi: votul din senatul Romaniei. Din pacate d-na Andronescu, desi a devenit senator, continua sa fie unul dintre initiatorii acestei legi. Speram sa avem ori o justificare mai buna a oportunitatii acestei legi, ori macar un vot la vedere din partea dnei rector/ministru/senator.

[1] http://www.cotidianul.ro/parlamentarii_apara_prin_lege_fabricile_de_diplome-64769.html

6,66

Nu a fost lunga bucuria dnului Hurezeanu fata de decizia prin care Cristian Oprea a castigat procesul cu Traian Basescu [1], si uite ca "ziaristul" pentru care a a pus chezasie onoarea trustului sa iasa pe piata cu o un nou articol [2]. Sunt convins ca se va gasi o instanta care sa declare ca articolul ce invoca o cercetare si niste cifre clare (cu conotatii evidente) reprezinta tot o opinie.

Domnule Ursu, incercati sa mai rasfoiti cotidianul pe care il conduceti, chiar si fara presiunea unui proces intentat de presidentia Romaniei. Nu tot ce este legal este si deontologic.

[1] http://www.cotidianul.ro/ziaristul_oprea_l_a_ferit_pe_presedintele_basescu_de_dictatura-74864.html

[2] http://www.cotidianul.ro/basescu_un_presedinte_de_nota_6_66-75122.html

merita sa votezi?

Prietenii mei nu au votat cu PSD din cauza autostrazii Bechtel, concesionata fata licitatie in ajun de campanie electorala, pentru mitele date presei favorabile de catre guvernul Nastase (4 ani nu am avut guvern al Romaniei, ci doar guvernul Nastase), pentru recursurile in anulare promovate de presedintele "nejucator" Ion Iliescu, pentru care Romania plateste azi despagubiri uriase proprietarilor.

Prietenii mei au votat cu PSD datorita deducerii de impozitare pentru industria IT, pentru programul de combatere a abandonului scolar "cornul si laptele", pentru consecventa urmaririi proiectelor de integrare in NATO si UE, pentru constructia instutionala din Romania 2000-2004.

Prietenii mei nu au votat cu PD-L datorita scadalurilor promovate de Basescu, datorita spargenii guvernarii CDR in 1998, datorita haosului urbanistic din Bucuresti, a celui mai putin motivat primar general al capitalei, Adriean Videanu, din cauza semnarii legii privind majorarea cu 50% a salariilor profesorilor.

Prietenii mei au votat cu PD-L datorita stilului direct promovat de Basescu, a cotei unice de impozitare (simplificarea colectarii impozitelor), a raportului de condamnare a regimului comunist, a incercarilor de anchetare a marilor corupti, a raportului prezidential privind educatia, datorita opozitiei fata de marirea abrupta a pensiilor, a cresterii relevantei Romaniei pe scena politica internationala.

Prietenii mei nu au votat cu PNL din cauza ratarii unui guvern majoritar de dreapta in aprilie 2005 (la presiunile lui Dinu Patriciu), a pierderii unor personalitati de marca ale partidului prin plecarea acestora la PDL, a 3 ani jumate de pomeni electorale, datorita unui cor de ministri incompetenti.

Prietenii mei au votat cu PNL pentru ca il considera singurul partid de dreapta, pentru ca au vrut sa voteze impotriva PDL, pentru ca au vrut sa voteze impotriva PSD, si datorita simpatiei pentru underdog.

Prietenii mei nu au votat cu alianta PSD-PNL din cauza minimizarii ANI, a suspendarii presedintelui (in ciuda recomandarii Curtii Constitutionale si fara exemple clare privind incalcarea Constitutiei), a colegiilor electorale trasate de partidele politice, a de-reglementarii publicitatii electorale, pentru promovarea discursului tip Antena 1 (echivalenta cu Fox News) in mediul politic, pentru ca au rezonat cu filmuletul postat in final de campanie de Realitatea TV [1].

Prietenii mei nu au votat cu alianta PNL-PD din cauza ritmului extrem de lent de constructie de autostrazi si drumuri, a esecului luptei anticoruptie, a reformei lente din sanatate si a degradarii continue a examenului de bacalaureat.

Prietenii mei nu au votat cu PSD din cauza lui Adrian Nastase, Ion Iliescu, fratilor Sechelariu, Marian Oprisan, Viorel Hrebenciuc, Ecaterina Andronescu, Rodica Stanoiu.

Prietenii mei nu au votat cu PD-L din cauza lui Traian Basescu, Adriean Videanu, Anca Boagiu, Emil Boc.

Prietenii mei nu au votat cu PNL din cauza lui Calin Popescu Tariceanu, Norica Nicolai, Dinu Patriciu, Relu Fenechiul (Tudor Chiuraiu, Cristian David, Cristian Adomnitei), Decebal Traian Remes.

Prietenii mei au votat cu PSD datorita lui Mircea Geoana, Cristian Diaconescu, Dan Darabont, Ecaterina Andronescu, Victor Ponta.

Prietenii mei au votat cu PD-L datorita lui Traian Basescu, Liviu Negoita, Vasile Blaga, Emil Boc, Ionut Popescu, Theodor Stolojan.

Prietenii mei au votat cu PNL datorita lui Calin Popescu Tariceanu, Bogdan Olteanu, Ludovic si Leonard Orban, Teodor Melescanu.

Nu in cele din urma, am si prieteni care nu au putut sa isi gaseasca drumul prin acest labirint si nu s-au dus la vot. Mi s-a spus ca asa vor transmite un mesaj mediului politic. Lipsa de vot nu este un mesaj, iar optiunea lor, personal, o consider un esec al comunicarii, dar si un esec al responsabilizarii mediului politic.

[1] http://www.youtube.com/watch?v=5ks3CHatj6Q

Eu votez!

Eu merg sa votez pentru interesele industriei IT, o industrie care in 2007 a facut aproape 10% din PIB-ul Romaniei, cu 0.5% din forta de munca.

Eu merg sa votez pentru interesele si valorile grupului socio-demografic 25-35 de ani. Bineinteles ca acestea nu sunt nici definiete, nici impartasite de toti cei intre 25-35, dar sunt valori conflictuale cu cele ale altor grupuri socio-demografice: nu cred ca ar trebui cheltuiti atatia bani pe pensii, cand Romania este gatuita de un trafic rutier infernal; nu cred ca ar trebui cheltuite sume uriase pe medicamente compensate, si vreau o politica de asigurari de sanatate eficienta si transparenta, etc.

Eu merg sa votez pentru cresterea relevantei politicilor urbane.

Eu merg sa votez pentru prioritizarea reformei invatamantului (in mod special cel universitar). Bugetul este unul, si va trebui sa sustina si reforma din administratie publica, si cea din sanatate, si cea din armata, etc.

Se fac cercetari sociologice pe structura prezentei la vot (varsta, profesie, mediu de resedinta, educatie, etc), iar intr-o societate asezata, importanta lor este covarsitoare pentru politicienii ce vin in fata electoratului. Vorba clipului de acum 4 ani [1]: "duminica [...], el voteaza! E bine sa votezi si tu!".

[1] http://www.youtube.com/watch?v=O3NODD38rf4&feature=related

prof in 2008

Mi se pare iresponsabil promovarea idei de "toti politicienii sunt o apa si un pamant". Unul dintre colegii mei posta cu declarata sila un citat din programul aliatei DA: "“se va reface demnitatea sociala si autonomia profesionala a institutorilor si profesorilor, considerand dascalul drept intelectual autonom si forta a schimbarii” [1]

In noiembrie 2004 salariul unui asistent in Poli era 460 ron, in noiembrie 2008 este 1035 ron.

Laboratoarele catedrei de calculatoare erau in 2004: EG103 - Baze de date (calculatoare 286), EG304 - Programare (286, cu server 386), cel mai performant fiind ED120 Protocoale de comunicatie, SPTR, PT (P3 1.6 GHz). Calculatoare pentium erau 20% dintre cele de la laborator.

2008: Toate laboratoarele au calculatoare, P4 cu 512-1024 MB RAM. Majoritatea laboratoarelor au fost renovate si mobilierul a fost schimbat.

2004 serverul catedrei era P3 512 RAM, 40 GB HDD. 2008: avem peste 12 servere folosite in diferite activitati, dintre care si un server cu 40 TB HDD (curs.cs.pub.ro).

Mizerie si mucuri de tigara avem si acum si atunci, diferenta este ca facultate cheltuie sume uriase in 2008 pentru igenizare. Civilizatia nu se poate schimba prin ordonanta de guvern.

Lucrurile s-au intamplat prin cresterea bugetului alocat invatamantului precum si prin deschiderea/suportul finatarii eruropene. Aceste lucruri le face guvernul. Nu doar cel din ultimii 4 ani.

In cazul in care veti gasi neajunsuri politicilor guvernamentale (pentru ca sunt) va rog sa le comparati cu cele ale guvernarilor trecute. Amintitiva ca in februarie 2004, Alexandru Athanasiu lua decizia de a dubla DOAR salariile profesorilor universitari, distrugand orice motivatie pentru tinerii asistenti de a se atasa de un sistem atat de inechitabil.

[1] http://www.dapnl-pd.ro/docpage.php?id=58

prea multa munca strica?

In contextul discutiei despre pozitionarea scoli intre rolul de cadru de explorare a limitelor si acela de catalist a ideilor inovatoare, trebuie sa va atrag atentia ca invatamantul de licenta este unul de masa. Rolul sau primordial este acela de a genera deprinderi si un set de cunostinte de baza. Multe dintre cursurile si provocarile lipsite de sens din perspectiva fac diferenta nu intre studentii mai putin inteligenti si cei cu adevarat destepti, ci ii evindeteaza pe cei ce pot face fata unor conditii sustinute (adeseori adverse) de munca.

Nici unul dintre studentii ce au terminat in primii 10% specializarea de calculatoare nu am aflat sa aiba de suferit datorita alegerii de a munci pentru topul clasamentului. In plus toate modelele pe care le am eu din comunitatea IT: de la Calin Tatomir, Dan Garlasu, Bogdan Constantinescu, la Radu Georgescu, Dragos Manac, sau chiar din mediul academic: Nicolae Tapus, toti muncesc peste 40 de ore pe saptamana. Chiar daca valoarea lor nu e evidenta pentru unii studenti fiecare dintre cei mentionati reprezinta un nume de referinta pentru comunitatea IT.

Cred ca modelul de munca propus de societatea americana este unul ce distruge viata personala. Cu toate acestea, o saptamana de munca de sub 40 de ore imi da fiori de indignare, mai ales cand astfel de persoane se asteapta sa razbeasca compensand prin sclipire si inteligenta. De parca competia este formata numai din tocilari tampiti care nu inteleg ce invata. Am noutati pentru voi baieti: mojoritatea "tocilarilor" de ieri de la Automatica si Calculatoare ajung pe pozitii de condure in industia IT. Poate nu in primul an de la angajare.