seriale pentru o vara fierbinte

Un top al serialelor mele preferate ar arata astfel:
1. The Big Bang Theory (Sezonul 1) - Ultimate geek sitcom.
2. Studio 60 (Sezonul 1) - Delicioase confruntari intre perceptiile religioase ale Sarei Paulson si interpretarile agnostice ale lui Matthew Perry. Dialoguri rapide si spumoase cu care ne-a obisnuit Aaron Sorkin din West Wing.
3. Dexter (Sezonul 1 si 2) - Scenariu foarte cursiv, atentie pentru detalii, schimbari neasteptate de directie.
4. Coupling (Sezonul 1, 2, 3) - Replica britanica la Friends. Dialoguri spumoase. Teoriile si definitiile personajului Jeff sunt extrem de reusite.
5. Extras - Comedie britanica. Episodul preferat: 1x06 - cel cu Patrick Stewart:

http://www.youtube.com/watch?v=Fg_cwI1Xj4M
6. Curb Your Enthusiasm - doar pentru cei ce apreciaza umorul rezultat din situatii penibile.
7. Battlestar Galactica - SF.
8. My name is Earl - Comedie faina

Oldies, but goodies:
*. Tripping the Rift
*. Futurama
*. Friends
*. Babilon 5 (Seria 1, 2, 3, 4)
*. Star Trek: The Next Generation
*. 24 (Sezonul 1, 2, 3, 4) - Actiune.

Evaluare sau cum se spune pe la noi... feedback

Inainte de a prezenta impactul completarii unui formular de evaluare pentru reforma sistemului academic, ma voi opri asupra aspectelor de natura personala.

Pentru mine primul motiv pentru a completa un formular de evaluare este prilejul de a reflecta asupra prezentarii/cursului/produsului pe care il evaluez. Cartile americane au deseori la finalul capitolului o sectiune: "Ce am invatat?". O sintetizare a plusurilor si minusurilor de pe parcursul unui semestru intreg, cred ca este o aptitudine critica pentru o persoana ce traieste intr-un mediu multi-tasking. Aptitudinile analitice si cele polemice implicate in argumentarea unui punct de vedere sunt deseori trecute cu vederea in procesul de invatamant din Romania (orientat mult mai mult pe cunostinte in defavoarea aptitudinilor). O evaluare este deschiderea unei dezbateri, si chiar in absenta unei replici castigul personal este unul insemnat.

O alta perspectiva asupra castigului personal din completarea unei evaluari este crearea unui set de asteptari pentru cursurile viitoare. Ca asteptarile unui student in anul I sunt sau nu intemeiate este o cu totul alta discutie. Dupa primul semestru, prin evaluarea propriilor experiente, studentul isi poate reajusta asteptarile astfel incat sa nu fie frustrat de lucruri ce il vor urmari toata facultatea. De exemplu, pentru un student ce pretuieste miscarea, absenta unei baze sportive in cadrul facultatii poate fi o continua sursa de frustrare. Daca in schimb va incerca sa gaseasca ocazii de miscare in afara facultatii relevanta subiectului va fi diminuata.

Voi trece acum la impactul evaluarii.

Asteptarile din partea studentilor sunt desori nerealiste. A dori ca un profesor sa fie schimbat dupa o evaluare negativa a activitatii didactice nu tine seama nici de constrangerile unei evaluari academice (acest lucru nu cred ca se intampla in nici o facultate europeana), nici de lipsa de traditie a procesului de evaluare studentesc.

Lipsa traditiei unor evaluari cu un impact clar, desi pare un lucru putin important, este punctul critic al intregului proces. Studentii doresc rezultate radicale pentru a fi motivati pe viitor sa dea completeze evaluarile, in vreme ce relevanta parerilor studentesti este drastic afectata de numarul relativ mic de evaluari completate (mult sub 50%).

Din pacate rezultatele radicale sunt la ani distanta, pentru ca primul efect al unei evaluari relevante va fi prevenirea aparitiei unor probleme similare, lucru greu de interpretat de catre studenti drept o victorie clara a intregului proces. In paralel, facultatea va cauta si solutii pentru parte din problemele structurale ce au drept efect cursuri tinute cu un minim de implicare din partea titularului.

Atata vreme cat avem un proces democratic de alegere a conducerii institutiilor de invatamant, confruntarile directe intre reprezentantii alesi ai institutiei si un anume profesor vor fi evitate. Asta nu inseamana ca nu se pot produce schimbari. In primul rand, prin stabilirea unor proceduri se pot folosi drept argumente rezultatele exprimate in evaluarea studenteasca. Cea mai importanta cale de reforma este promovarea persoanelor ce obtin evaluari bune, si nu infierarea celor neperformanti.

Critica ratiunii subiective

Incercam sa promovam formulare de evaluare in care studentii sa isi exprime parerea despre cursuri. Dincolo de problema administrativa (sunt inca cursuri ce nu permit astfel de evaluari), mai exista o problema in intelegerea scopului unui astfel de demers. Nu voi adresa cantitatea insemnata de pareri exprimate in bascalie ce discrediteaza relevanta intregului proces. Ma voi opri asupra acelor pareri ce sesizeaza probleme aparute. Cel mai adesea astfel de evaluari vor exprima doar o valorizare, fara sa se straduiasca sa ofere o solutie.

Asteptarea studentilor este ca o data constientizata problema, titularul de curs sa incerce sa gaseasca o solutie. Din pacate raportarea unei probleme nu duce inevitabil la constientizarea sa.

Este foarte greu sa transmiti un mesaj critic care sa fie cu adevarat luat in seama. Prima reactie in fata unui mesaj critic este acela de a prezenta circumstantele. "Daca X ar intelege intreg contextul in mod sigur nu ar mai fi asa de indignat." Studentul insa nu e interesat nici de context, nici de asocierea unei responsabilitati, ci doar de problema specifica, si e normal sa fie asa.

Oferirea unei solutii muta discutia din sfera "cursul sucks" in zona "ar fi important sa face la curs asta". Reactia in primul caz este adesea una defensiva. In cel de al doilea este una polemica: "eu nu cred ca propunerea aduce cu adevarat un plus". In primul caz nu exista nici un dialog, in cel de al doilea exista potentialul unei comunicari.

Lipsa de rabdare

Constiinta faptului ca ai intrat la cea mai buna facultate poate actiona impotriva ta. Multi studenti sunt total incapabili de a participa intr-o organizatie studenteasca, pentru ca asta ar insemna acceptarea autoritatii unui alt student. Un student de la o alta facultatate confruntat cu o ierarhie organizationala se va intreba care sunt pasii pentru a putea promova. Sunt chiar multi ce se vor implica intr-o organizatie pentru ideile pe care aceasta le apara. Studentul la calculatoare va fi mai preocupat de ce X este cel ce ia decizii si nu el. Cel mai adesea isi va cheltui energia incercand sa demonteze ideile lui X, pentru ca aceasta este perceputa ca o metoda de promovare a propriei valori. Din pacate costurile includerii unui astfel de membru pentru organizatie/proiect sunt foarte mari.

Studentii nostri nu merg la vot din acelasi motiv pentru care nu participa in organizatii: considera ca a fi un vot in plus nu schimba nimic, dupa cum un executant in plus intr-o echipa nu schimba nimic. Valoare organizatiei, a grupului profesional din care fac sau vor face parte este cel mai adesea prea putin relevanta. Un vot exprimat in alegeri locale sau nationale nu reprezinta un vot pentru un anume candidat, ci reprezinta un vot pentru comunitatea din care faci parte. Votul meu a fost un vot pentru interesele tuturor grupurilor din care fac parte: grupul votantilor din mediul urban, grupul celor cu studii superioare, grupul celor din industria IT&C, grupul celor intre 30-35 de ani, etc.

Politicienii sunt alesi prin vot, iar realitatea este ca promovarea unor initiative IT&C sau initiative pentru tineri nu aduce voturi, spre deosebire de promovarea unei agende agricole (procentul cel mai mare de prezenta la vot este in mediul rural), eventual specifica grupului de varsta 50+.

Este dificil de trecut de la un sistem individualist in care recompensele si pedepsele vin prompt (cum e cazul scolii), la un sistem care efectele de termen lung sunt cele care cu adevarat creeaza valorile.

diploma 2008 sau euro 2008?

Vlad Posea isi exprima parerea despre diploma:
(http://vlad.posea.eu/educatie/despre-evaluarea-lucrarilor-de-diploma.html)

"Lucrarea va fi publicata pe web". Mult mai multe lucruri importante nu sunt publicate pe web. Primul care imi vine in minte este programul managerial al domnului decan Dumitru Popescu. Trecerea de la un sistem in care nu exista mai nimic pe web la unul in care exista 300 de diplome cu 300 de referate de evaluare este prea abrupta ca sa aiba sanse de succes. Hai sa facem mai intai proceduri pentru procesele din catedra si sa publicam aceste proceduri. Are cineva idee cu adevarat care sunt cu lucrurile ce ar trebui rezolvate la decanat si ce ar trebui rezolvat la nivel de catedra.

In plus, atat vreme cat majoritatea conducatorilor de diploma nu au facut nici macar o descriere de 3 randuri a proiectelor pe http://cs.pub.ro/~diploma/ (aici ma includ si pe mine). Nu vad cum ne putem astepta la referate pertinente pe marginea proiectelor studentesti.

Propunerile lui Vlad, desi sunt pertinente, nu tin seama de constrangerile fundamentale ale sistemului: lipsa de oameni si orgoliul conducatorilor de diploma. Prima constrangere nu o sa ma obosesc sa o argumentez, fiind cunoscuta de toata lumea. Ce nu este inteles de mai tineri colegi de catedra este faptul ca sustinerea diplomei este un bun prilej pentru conducatorii de diplome de a isi demonstra puterea de negociere. Cu alte cuvinte o diploma proasta va putea fi penalizata doar daca conducatorul sau nu este foarte implicat in activitatile catedrei, pentru ca o nota proasta a studentului este perceputa ca un vot de blam dat conducatorului. (vezi bancul cu iepurasu' care isi facea doctoratul).

Sa nu uitam ca este vorba de un volum suplimentar de 60 de ore de munca (6 ore per proiect, 10 lucrari per cadru didactic, 30 de cadre didactice = 300 de diplome). Sunt multe alte proiecte in care ar putea fi investit volumul acesta de ore munca cu un beneficiu mai important pentru facultate.

Sper ca macar anul urmator sa avem o procedura de diploma (discutata si disputata in catedra) in care studentii sa stie ce formulare trebuie depuse unde. Ar fi o schimbare insemnata.

C1, C2, C3, C4... TI

Dupa prezentarea modulelor de specializare C1, C2, C3, C4 am incercat sa putam o discutie intre tinerii asistenti si studenti. In tabara asistentilor 4 oagari: doi Razvani, un Vlad Posea si un Florin Pop. In tabara studentilor 30 de voluntari. Subiectele au fost 3:
1. ce a fost bun, ce a fost rau, rau vazut din banci
2. ce a fost bun vazut din partea asistentilor
3. next step

Studentii au invatat ca e mai simplu ca decat sa raspunda la intrebari legate de evenimentele de prezentare a modulelor de specializare e mult mai simplu sa puna ei intrebari asistentilor, asa ca ne-am trezit noi prezentand iar, pe scurt fiecare specializare. Ori de cate ori am incercat sa revin la un demers reflexiv mi se intorceau din sala intrebari si nu raspunsuri.

Atomosfera faina si deschisa.

Am trecut dupa o ora la feedbackul asistentilor, in care am rezumat cele 3 avantaje ale intalnirilor cu titularii cursurilor de specializare:
2a. schimbarea perceptiei in legatura cu demotivarea studentilor. Dupa 4 intalniri in care au participat minim 140 de studenti cred ca multor profesori le va fi greu sa isi rationalizaze salile goale de curs prin teoria dezinteresului total al studentilor.
2b. prilejuirea unui event de socializare intre titularii cursurilor din cadrul fiecarei specializari. Din pacate in cadrul catedrei stim prea putin despre cursurile colegilor nostri, asa ca a fost mai mult decat binevenita o scurta prezentare a continutului cursului, a laboratorului, a incarcarii ce o presupune fiecare curs pentru studenti.
2c. crestrea in relevanta prezentarilor de curs a laboratorului. Sistemul de notare a evoluat prin acordarea unei ponderi crescande a laboratorului din nota finala. Din pacate multi dintre colegii mai tinerii asistenti nu sunt cunoscuti de colegii de catedra, desi au un impact major in organizarea unora dintre laboratoarele importante din facultate.

Ce ar trebui facut in continuare?
Din pacate oferirea unei libertati totale in selectarea cursurilor s-ar traduce intr-un numar de conflicte in orar. O evaluare facuta in cadrul catedrei estimeaza la 20% numarul de ore suplimentare necesar pentru a rezolva toate conflictele de orar ce ar putea apare pe programa actuala (daca pastram aceasi limita de 26 studenti per grupa). Asta se traduce in +20% sali de curs/laborator. Atat vreme cat Facultatea de Automatica si Calcultatoare are cea mai scazut raport intre suprafata totala si numarul de studenti, atat vreme cat avem orare cu ferestre de 4-6 ore, atat vreme cat sunt ore pana la ora 22, discutia despre flexibilizarea totala a curriculei mi se pare mult prea departe.

Un prim pas ar fi finalizarea brosurii de prezentare a tuturor cursurilor din facultate.

O directie importanta de promovare a cursurilor valoroase este cresterea importantei feedbackului in primul rand in randul studentilor. Pentru a solicita efecte cauzate de feedback trebuie sa se treaca de un prag de relevanta. Acest prag nu poate fi de sub 50%.

presiunea libertatii

Olanda. Noi oportunitati. Situatia este "condimentata" de o stare extrem de "revolutionara" a propriului meu stomac. Am reusit sa rezist tentatiei de a manca lucruri dulci sau branza intreaga zi (tentatia fiind cu atat mai mare cu cat mesele de dimineata si pranz erau asigurate de facultate). Pentru masa de seara am incercat sa luam o decizie de grup. Fara sa tin seama de stomacul meu plin de personalitate, am votat fara sa clipesc pentru cea mai putin inspirata solutie: mancare indiana.

Intrebarea este, cum am reusit sa demonstrez o disciplina de invidiat cand a fost vorba de un mediu cu prea putine alegeri (cum era micul dejun sau pranzul) dar din infinitatea de optiuni pentru cina am optat pentru cea mai proasta.

Cand sunt constrangeri, imi place sa le definesc si gasesc o provocare in a nu le incalca. Astfel satisfactia la primele mese nu a fost una gastronomica, cat una data de infruntarea tentatiilor si gasirea unei solutii intr-un mediu cu extrem de putine optiuni.

Pentru cina puteam alege orice local si tocmai aceasta libertate mi-a infrant spiritul combativ. In plus, provocarea de infruntare a tentatiilor isi pierduse din atractie prin exersarea de peste zi.