Through the Looking-Glass

M-am obișnuit de ceva vreme să mă întâlnesc cu arici ce conviețuiesc în marile orașe. Pot să mă laud cu astfel de întâlniri pariziene, sau de sorginte finlandeză, dar și cu numeroase incidente în București.

Este totuși prima oară când printre blocurile gri (vorba rapsodului urban) am asistat la o "discuție" între doi arici. Vorbe multe nu își spuneau deși sunt convins că subiecte în comun aveau o mulțime, ca orice doi arici bucureșteni, poeți și microbiști.

[Great] Expectations

In urmă cu ceva ani, ajuns în Singapore, încercam să gestionez o avalanșă de valori și gusturi noi. Adeseori mă găseam în fața unor mâncăruri de care abia mă puteam atinge. La una dintre aceste mese, am constat că mâncarea de fasole boabe în sos de roșii părea extrem de puțin gătită. I-am invitat și pe cei doi colegi de la masă să evalueze calitatea mâncării, iar verdictul a fost unanim: "Fasolea e mult prea tare, nu a fost fiartă mai deloc". Adevărata surpriză a venit un sfert de oră mai târziu, când am realizat că "fasolea" cu sos de roșii era de fapt făcută din alune. În lumina noi descoperi am gustat din nou, descoperind o mâncare savuroasă.

Am păstarat amintirea drept o lecție despre valoarea așteptărilor în logica hedonismului. O prezentare foarte captivantă a felului în care raportarea critică la realitate aduce o plusvaloare de plăcere, inclusiv prin structurarea așteptărilor - precum și prin înțelegerea istoriei persoanelor și obiectelor cu care interacționăm, este realizată de Paul Bloom [1].

[1] http://blog.ted.com/2011/07/27/the-origins-of-pleasure-paul-bloom-on-ted-com/

[Absolut] Fair

Una dintre valorile noastre ce transcende preferințele personale este echitatea. Echitatea (fairness) este arta aplicării principiilor.

Măsurând pasiunea de care se bucură subiectul în interacțiuni cotidiene, am putea spera într-o înțelegere nuanțată a numeroaselor limitări aduse de aplicarea principiilor. În realitate, deși ușor de enunțat în numeroase situații, echitatea este deseori mânuită cu stângăcie.

Sesiunile de examene sunt exerciții importante în aplicarea unor principii academice și de negociere a echității în relație cu alte considerații. De exemplu, deși mulți studenți valorizează corectitudinea examenelor, aceștia o definesc uneori hiper-procedural, cu atenția centrată pe precizia micilor calcule și nu pe distribuția rezultatelor finale. Discuțiile despre echitate devin discuții despre sutimi. Pe parcursul acestor discuții am reflectat la erorile sistemice ale aplicării principiului echității în evaluarea academică, ajungând la o concluzie optimistă: acestea sunt rare.

Discuția este importantă deoarece multe sisteme decizionale au limitări vizibile în obținerea echității. Un excelent exemplu în acest sens îl reprezintă un studiu realizat în urmă cu un an legat de deciziile de eliberare condiționată a deținuților [1]. Este vorba de o cercetare ce a analizat un număr de peste 1100 de verdicte în funcție de ordinea apariției lor în fața judecătorului. Reprezentarea grafică a relevat nu doar o tendința a probabilității de eliberare, ci un factor disruptiv important, ce apare marcat cu un cerculeț: mesele avute de judecător. Probabilitatea eliberării înainte de masa de prânz este 0%, dar se apropie de 70% imediat după aceasta.

[1] http://lsolum.typepad.com/files/danziger-levav-avnaim-pnas-2011.pdf

[Universalitatea sensurilor] Laborator

Puțini dintre studenții și dascălii din universități se preocupă de diferențele structurale ale învățământului tehnic românesc. Acceptăm că pentru un viitor inginer, mai mult decât pentru orice alt tip de student, laboratoarele au un rol important, dar nu ne punem problema universalității înțelegerii termenului de laborator.

Ce au în comun activitățile de laborator din Imperial College London, Politecnico di Milano, Vrije Universiteit, EPFL (École Polytechnique Fédérale de Lausanne) și alte mari universități europene?

1. Modul de desfășurare. Cel mai adesea nivelul de interactivitate pe parcursul laboratorului este extrem de scăzut. Studenții primesc o listă de probleme și pot apela la ajutorul asistentului în cazul în care se blochează.

2. Asistenții de laborator sunt cel mai adesea doctoranzi care nu au nici plăcerea, nici dorință (și deseori nici competența) de a desfășura activități didactice la respectiva materie. Alocarea orelor didactice se face deseori fără a ține măcar seama de domeniul de cercetare al doctorandului.

3. Formațiile de lucru. In multe universități laboratorul se desfășoară cu 20, 30, chiar 80 de studenți. In realitate este vorba de o sala cu calculatoare în care studentul poate veni și parcuge o listă de probleme de laborator.

4. Transformarea orelor de aplicații în ore de seminar. Multe materii tehnice oferă doar o oră de discutare a aspectelor practice deschise de curs.

5. Notarea. Ponderea majoră cel mai adesea o are nota unui singur examen. Pentru unele cursuri vor fi notate temele cu o pondere între 10 și maxim 30%, aceasta fiind singura activitate notată de pe parcursul anului.

Fără a trece cu vederea limitările materiale cu care se confruntă atât studenții, cât și cadrele didactice din învățământul universitar tehnic românesc, laboratoarele care formează inginerii IT absolvenți în UPB sunt interactive, intense și îndrumate de asistenți direct interesați de temă. Aleg să cred că acestea sunt motive însemnate de optimism pentru viitoarea generație de ingineri instruiți în România.

Feminism 0.1

Primul lucru ce mă impresionează la Starcraft 2 este atenția pentru cel mai mic detaliu: totul pare construit cu mare minuțiozitate: de la intrigă, personaje, voci, decoruri, muzică. Totuși în acest univers coerent și captivant am fost șocat de forța unuia dintre stereotipurile mele preferate: tocurile.

Diferențele dintre sexe sunt adesea minimizate, mai ales când se referă la un lucru atât de superficial precum îmbrăcămintea. Faptul că de zeci de ani femeile au acceptat valorizarea tocurilor (sau măcar și-au păstrat neutralitatea față subiect), nu aduce normele de confort pentru cele două sexe pe picior de egalitate.

Această autoamăgire masculină trece de normele de confort și deseori intra în conflict cu coerența unor scenarii bine construite.

În Star Trek Voyager, Jeri Ryan, recuperată din colectivul Borg este în continuă căutare a eficienței. Din păcate autorii serialului nu se străduiesc să lămurească beneficiile purtării de tocuri de 6 cm pentru activitățile de pe o nava spațială.

Scenariul nu este punctul forte al filmului Catwoman. Este totuși greu de înțeles cum o ajutau tocurile pe Halle Berry în confruntările cu criminalii, mai ales când deseori aceste întâlniri deveneau adevărate spectacole de acrobație.

Din păcate lista continuă cu Starcraft 2. Momentul epic al apariției Reginei Spadelor (Queen of Blades) din Hive, prilejuiește un periplu al camerei ce se încheie printr-un cadru panoramic centrat în spatele său. Din acest unghi putem admira atât aripile impozante, dar și tocurile cui. Pentru o rasă ce întrupează puritatea esenței, zergii au cam dat-o în bară încredințându-și imaginea unor cronicari mai puțin preocupați de consecvență, cât de propriile fetișuri :).

A venit toamna!

„Hosturile virtuale economisește spațiu cea ce ajută la funcționarea rapidă a serverului apache.

Și dacă ne gândim bine fiind hosturi virtuale au și un rol de securitate pentru tot felul de atacuri pe server.

Serverul apache este un server care se bazează pe trimiterea și recepționarea pachetelor și hosturile virtuale asigură aceste tranzacții de pachete cu numere foarte mari de pachete pentru a nu bloca serverul apache.”

Desensibilizarea noastră cea de toate zilele

Unul dintre cele mai dificile lucruri într-o societate a abundenței este să îți păstrezi puterea de a reacționa. Avem prea multe oportunități așa că ne temem să mai facem alegeri. Suntem înconjurați de atâtea lucruri ce sunt menite să ne atragă atenția, încât rămânem insensibili.

Cine mai are nevoie de doctrină?

Dezamăgirea față de mediul politic românesc se răsfrânge nejustificat și asupra motivației de a judeca actele politice prin prisma doctrinei din care se revendică. Doctrina politică reprezintă un set de prejudecăți ce ne ajută să procesăm rapid un volum mare de informații. Ca orice prejudecată, doctrina poate oferi soluții suboptimale, poate da uneori greș, dar la nivel statistic raportarea la doctrină oferă coerența acțiunilor politice. Pentru cei dezamăgiți de lipsa de precizie a raportării acțiunilor la doctrină, soluția ar trebui să fie judecarea fiecărei acțiuni în parte și nu refugiul față de orice judecată politică.

Am fost surprins să vad concretizată lipsa de apreciere pentru doctrină în școala de vara a UNPR, ce se desfășoară sub sloganul: „Interesul National - soluții, nu doctrine”. În viziunea UNPR, lipsa de acuratețe a judecăților doctrinare poate fi înlocuită de raportarea la o valoare comună: „interesul național”. Această sintagmă desprinsă din Caragiale, are sens atât în doctrina liberală, cât și în cea conservatoare sau socialistă; are sens atât pentru patroni, cât și pentru tineri, sau mamele singure. Toate aceste sensuri, cel mai adesea, nu au nimic în comun, poziționând evenimentul național UNPR strict în spectrul demagogiei.

Trebuie precizat că până acum, nu există nici o aliniere doctrinară pe site-ul partidului [1], sau în articolele și interviurile semnate de cei ce definesc direcția acestui partid.

[1] http://www.unpr.eu

Viziunea liberala

Curiozitatea mea față de soluțiile economice propuse de PNL m-au dus către site-ul partidului: http://www.pnl.ro/ViziuneaLiberala.html.

Viziunea economică liberală, ce ar trebui să justifice numeroasele corturi PNL care au împânzit Bucureștiul, este lipsită de sens. Eu cred că orice soluție sau analiză economică trebuie să includă identificarea resurselor financiare. Arhitecții doctrinei economice PNL sunt de altă părere. Într-o perioadă în care cuvântul de ordine în toate cancelariile europene, de la Londra la Madrid, este reducerea deficitului bugetar prin restrângerea cheltuielilor, PNL trivializează principiile economice keynesiene într-un viziune ce aparține mai degrabă unui adolescent ce locuiește cu părinții.

O întrebare relevantă este: ce economiști stau în spatele acestei viziuni? Nu foarte surprinzător, PNL a reușit să îndepărteze din rândurile sale nu mai puțin de 3 foști miniștri de finanțe: Daniel Dăianu (ce nu s-a mai regăsit pe listele europarlamentare în 2009), Ionuț Popescu (arhitectul cotei unice de impozitare, destituit în momentul semnalării primelor derapaje bugetare în 2005) și Sebastian Vlădescu. Nu există nici un nume cu rezonanță pentru lumea financiară în rândurile actualei garnituri PNL, acest lucru fiind dovedit și de nominalizarea lui Bogdan Olteanu pentru poziția de viceguvernator al BNR. Trecând peste demersul de politizare a Băncii Naționale prin numirea unui politician de carieră pe o poziție foarte influentă, rămâne eroziunea celei mai stabile instituții economice din România prin promovarea unei persoane lipsite de argumente profesionale. Tragedia este ca într-un partid lipsit de viziune economică coerentă, dar mai ales de oameni care să întrupeze această viziune, Bogdan Olteanu este cel mai competent economist.

Spune-ți părerea... doar dacă ești de acord

Sâmbătă 21 August, ora 9:30. La stația de metrou este un cort organizat de PNL, alături de care este o tablă pe care trecătorii sunt încurajați să își spună părerea. Pe cele patru laturi ale cortului scrie „PNL face economie”. Am mers către cei doi tineri ce împărțeau o măsuță în umbra cortului și i-am întrebat dacă îndemnul de a îmi exprima părerea este real. Am primit un marker, așa că am adăugat: „PNL = deficit bugetar maxim”.

30 de minute mai târziu cortul PNL era tot la intrarea metroului. Lipsea doar mica porțiune „cu pricina” din foia pe care scrisesem mai devreme.

Fără constrângerea unei pagini de hârtie m-am gândit să îmi exprim totuși părerea. Cred că PNL este cel mai iresponsabil partid în privința politicilor economice. Capitalul său politic nu vine din ingeniozitatea soluțiilor economice, din valoarea echipei de politicieni, din lista realizărilor după 4 ani de guvernare. Principalul mecanism de promovare a doctrinei liberare a devenit polarizarea societății românești în adversari sau susținători ai domnului Băsescu. Argumentele deseori sunt pur emoționale.

La mai bine de 3 ani de la suspendarea președintelui, PNL și PSD nu au reușit să ilustreze un singur exemplu de încălcare al constituției.

Nu lipsa articulării doctrinei politice descalifică PNL din poziția mesianică în care și-ar dori să apară alegătorilor. În ultimii ani PNL și-a creat o identitate din minimizarea importanței, uneori chiar demonizarea organismelor financiare internaționale: de la FMI, banca mondială, până la agențiile de rating. Guvernul Tăriceanu este singurul guvern în ultimi 15 ani ce nu a reușit să semneze nici un acord cu FMI. Acest mediu lipsit de validare externă a produs într-o perioadă de creștere economică susținută cele mai mari derapaje bugetare.

Opoziția mult mediatizată față de actualele acorduri cu FMI este viscerală și lipsită de argumente economice.

Cred că in absența unei clase politice profesioniste și a unor repere nonguvernamentale fără cusur, șansa României nu ține de delegarea încrederii în soluții mesianice oferite de vreun partid politic. Alinierea la procedurile internaționale, validarea organismelor financiare mondiale reprezintă pârghiile prin care putem judeca mult mai obiectiv performanțele economice și în ultimă instanță crea politicienii de carieră de care să nu ne mai fie rușine.

Politetea occidentală la Auschwitz

Fiecare dintre noi avem cultivate conștient sau nu, mecanisme complexe pentru tratarea situațiilor inconfortabile. Sunt totuși situații extraordinare ce depăsesc puterea noastră de a ne "alinia" normelor sociale.

Am fost în urmă cu două zile în muzeul construit pe ruinele lagărelor de concentrare de la Auschwitz. Primul șoc a fost produs fără îndoială de confruntarea cu detaliile dezumanizării produse de a lungul a mai bine de 4 ani.

Am trăit o stare de anxietate, de nefiresc pe care m-am grăbit să o pun în seama atmosferei lagărului de concentrare. Abia dupa o vreme am realizat ca neliniștea mea venea mai degrabă din observarea expresiilor turiștilor, având deseori fețe pictate cu un zâmbete înțelegătoare. Am înteles că zâmbetul acela nu era o formă de acceptare, sau de complicitate, ci o formă a neputinței de a găsi ceva "potrivit" de spus, ceva "potrivit" de gândit.

Și cu toate acestea, șirurile lungi de turiști zâmbitori ce străbateau ulițele lagărului de concentrare m-au făcut sa mă întreb asupra utilității acestui exercițiu. Cât de curând fiecare dintre noi va "îndepartă" astfel de amintiri de neînțeles? Are societatea occidentală o moștenire vie în istoria acestor atrocități? Ne schimbă măcar superficial modul de a înțelege lumea? Și poate cea mai importantă întrebare dintre toate: unde au fost vizitatorii lagărelor de concentrare în timpul genocidului khmer, sau al celui rwandez?

seriale pentru o iarnă mocnită

Un post mult amânat este cel al recomandărilor de seriale. Celor mai răbdători le recomand și topul de anul trecut.

Documentare ce chiar merită vazute:
Medieval Lives. Un serial de excepție cu 8 episoade făcute dupa aceași rețetă: se ia una bucată stereotip medieval (țăranii, domnițele, călugarii, regele, etc) și se demontează pe parcursul a 30 de minute pline de umor. Serialul se sprijina pe date, evenimente și nume cât se poate de concrete, dar este împachetat în ambalajul unui sitcom, nu a unei lecții de istorie.
Ancient Inventions - desi difuzat acum ceva ani, mi-am adus aminte cu placere de cele 3 episoade prezentate de același Terry Jones. Cu un scenariu mai puțin impresionant, comparativ cu Medieval Lives, subiectul este unul
Download: The True Story of the Internet, este un serial realizat de Discovery în care sunt tratate 4 subiecte: cum navighezi, cum cauți, cum/ce vinzi, cum mai poți petrece vremea pe net: browser wars, search engines, e-commerce și social networks.

Acțiune
The Wire este pe primul loc în topul preferințelor mele. Remarcabilă este calitatea constantă a scenariilor pe parcursul celor 5 sezoane.
Sons of Anarchy, un serial dinamic, care face acum furori in State. Motocicliști, arme, muzică și destul de multă violență sunt ingredientele de succes.
Breaking Bad, este pe lista mea de MustSee.

Secțiunea geekish are două recomandări:
The Guild. Webserial cu episoade intere 3 și 6 minute. Merita văzut măcar primul sezon: apox. 45 de minute de ironie pe tema oamenilor ce își pied vremea jucându-se în rețea.
The IT Crowd. Avetisment de umor englez :). Deși un serial amuzant poate fi un pic dificil de apreciat din colțul nostru de Europa americanizată. Un sezon are doar 6 episoade, iar sezonul este cel mai reușit.

Pierdere de vreme
Lost. Am ajus la sezonul 4 și frustrarea mea cu scenariștii acestui serial extrem de bine filmat a înfrânt speranța. Mai ales dacă mă gândesc la numărul impresionant de ore pus în vizionarea acestui serial și la lista lungă de seriale de până aici.

ACM or Windows7?

Din seria "o imagine ce spune o întreagă poveste", acesta este unul dintre ecranele prin care un student trebuie să treacă pentru a își face cont la ACM:

Pentru cei ce doresc să fie membrii ACM, vă recomand să porniți de la adresa de mai jos:
https://campus.acm.org/public/StuLevel/stulevel_control.cfm?level=3&country=Romania&form_type=Student

Noul ministru al Educației

Avem un nou guvern și un nou ministru al învățământului. Înțeleg că sunt dezamăgiri legate de unele numiri, dar îmi e greu să înțeleg virulența contestărilor față de numirea lui Petru Funeriu la Ministerul Educației.

Aud în presă voci dezolate de lipsa de experiență, de incompatibilitatea unui inginer chimist cu funcția de ministru. Ce lipsește este tonul optimist față de un CV de excepție [1]. Evident că acest CV nu garanteză rezolvarea problemelor importante din învățământul românesc. Ar trebui totuși să îi acorde dnului Petru Funeriu o perioadă de grație înainte de a fi pronunțate păreri cu rezonanță de sentință.

[1] http://www.replicaonline.ro/daniel-petru_funeriu_nominalizat_pentru_functia_de_ministru_al_educatiei_9694.html

... capcana polemicii

Alegerile au trecut, dar televiziunile au rămas. A rămas și regretul unei campanii televizate ce a abandonat orice urmă de onestitate.

Atmosfera alegerilor încă plutește în aer. Regretele încă nu s-au stins, bucuriile sunt trăite cu o umbra de vinovăție.

Eu totuși sunt bucuros. In primul rând am scăpat de dependența de posturile de știri. Luni de zile am asistat erodarea deontologiei știrilor televizate. Am văzut la Realitatea un scurt montaj în care Emil Boc, premier interimar, promitea mărirea pensiilor, într-un scurt clip în care apoi Nicolae Ceaușescu promitea același lucru: mărirea pensiilor. Alăturarea asupra careia Adrian Ursu dorea să se discute nu avea nici o logica, dar un evident efect emoțional. Am văzut un Razvan Dumitrescu ce întreba plin de indignare: "In ce țară trăim, dacă principiul prezumției de nevinovație în lipsa dovezilor este pus la indoială. Traian Basescu acuza trustul Realitatea-Catavencu ca foloseste un film trucat si noi ar trebui sa demostram ca este vorba de un original. Nu el, cel ce lanseaza acuzatia".

Mai mult, am scapat de iluzia ca orice greseala poate fi corectata, orice argument combatut rational. Nu ne putem trai viata in continua defensiva in fata acuzatiilor fara noima. Trebuie sa purtam nu doar povara polemica a discutiilor pe care le purtam, dar si responsabilitatea selectarii interlocutorilor.

Luni 7 decembrie am sters din lista de programe a televizorului meu Realitatea TV si Antena 3.

eschiva #1

Am urmarit azi o parte din discursul lui Mircea Geoana in judetul Galati. Speram ca un partid de dimensiunile PSD sa poata angaja un strategist, si cativa autori de discursuri electorale. Cred ca m-am inselat.

Este adevarat ca Mircea Geoana se doreste un candidat al opozitiei (dupa 2 ani de sustinere a guvernului PNL si 1,5 ani de guvernare efectiva), dar ma sperie un mesaj eminamente negativ menit sa scoata in evidenta doar presupusele slabiciuni ale adversarului fara a se stradui sa se promoveze pe sine.

In Romania ne-am perfectionat in aratatul defectelor altora, si in eschiva fata de asumarea unor responsabilitati sau a unor tinte clare.

AWG frate

LAN Party. Este miraculos cum in cateva ore holul EC, subru si intunecos se poate transforma intr-un loc atat de prietenos, in care toata lumea vorbeste cu toata lumea, in care un nume de prim rang al industiei IT schimba strategii de gaming cu un boboc din primul an, in care echipa de starcraft a profilor este ingenunchiata... meci de meci :).

Am fost la multe conferinte in care cate un CEO vine in mijlocul unei prezentari, vorbeste cateva minute, dupa care paraseste sala grabit. Calin Tatomir a vorbit tot doar 3 minute. Clar si extrem de energizant! A petrecut in schimb 4 ore printre studenti, cand intr-o confruntare de dota, cand intr-o discutie cu 2-3 jucatori patimasi.

Suc, napolitane si mingiute antistres. Pentru castigatori - premii si... bilete la Gorillaz, de la Calin Tatomir.

E 5:30. Daniel doarme pe un calorifer. Justin incepe sa se relaxe. AWG a fost un succes. Dar nu avem luxul de a ne bucura prea mult: in cateva ore va veni echipa de strangere a retelei. 10 voluntari, care - dupa o zi incarcata in care am construit o retea de gaming pentru 120 de participanti, si doar cateva ore de relaxare - vor veni duminica la ora 10 in facultate. Mai sunt totusi mai bine de 3 ore si Jus sigur nu le va pierde. Un sigur lucru conteaza acum: dota!

Multumesc Jus, Fanel, Bogdan, Radu, AJ, Iep, Sergiu, Elena, Marian, Andreea, AndreiC, Calin, Cibo, AndreiT, Tudor, Laurentiu, Rares, AndreiS, Mihai, Daniel.

ROSEdu Tech Talks

A bunch of geeks are going clubbing. Tech clubbing!

Au trecut 3 ani de ROSEdu. Eliberatica, bere, proiecte, practica, bere, Rosdev, si iata acum socializare fara alcool. Preprocesorul C. Pe bune.

Un EG106 plin, un RD exceptional, doua ore faine alaturi de oameni nemaipomeniti: Seria ROSEdu Tech Talks a inceput!

Start SRIc

SRS, PISR, CNS, SRIC, LPIc, SCPD etc. Noul master a inceput cu o avalansa de abrevieri. Din fericire studentii nu se opresc la abrevieri si chiar ne iau in serios: Acesta este un nou program de master.

RD se plange ca are o alura prea comerciala: "Siteul nostru e mult prea business" [1]. Eu ma bucur ca avem o identitate electronica, si ma gandesc la toate siteurile pe care nu am reusit sa le pornesc.

Dintre toti RD stie cel mai bine ca acest master, cursurile din acest semestru, din urmatoarele, concentreaza energia unui grup insemnat de oameni. Eu vad in tot acest efort o datorie in a ne lauda cu programul nostru de master. Si nu numai in fata celor ce deja stiu cate ore sunt in spatele primei ore de curs de la SRIc.

Intru in sala si stiu ca din punct de vedere al cursurilor si laboratoarelor acest semestru va fi greu si frumos. Ramane o intrebare la care va trebui sa raspundem impreuna cu studentii: "Se poate face cercetare la master?"

[1] sric.cs.pub.ro

Lost in PUB

Joi erau 27 de grade si sanse 0% sa ploua sambata. Vineri erau 28 de grade si 20% sanse de ploaie pentru urmatoarea zi. Sambata 3 octombrie, la ora 10:00, erau 17 grade si 100% sanse de ploaie.

In tot haosul inceputului de semestru am reusit sa ne strangem 10 insi in jurul unei idei: ca boboc oricare dintre noi am fost pierduti intre numeroasele nume ciudate de sali: "Acum avem mate in AN034. Unde o mai fi si asta?".

Unde mai pui ca dupa cativa ani petrecuti in Poli realizezi ca se termina studentia, iar campusul UPB, Regia iti sunt aproape la fel de putin cunoscute ca in prima zi. Anul aceasta se va schimba. Vom face turul bobocilor! Sau turul UPB. Sau de ce nu: Lost in PUB.

Sambata, 11:00. 4 studenti. 8 ghizi. Vlad a venit prin ploaie 40 de minute... cu bicicleta: "Gandeste-te ca ar fi venit un student cu bicicleta pentru tur, si noi nu am fi avut ghid. Nu putem sa ii dezamagim chiar de la primul contact cu facultatea".

Pe parcursul turului s-au mai alaturat inca 3 studenti. 7 la 8. Am castigat!

http://boboc.cs.pub.ro/