Puțini dintre studenții și dascălii din universități se preocupă de diferențele structurale ale învățământului tehnic românesc. Acceptăm că pentru un viitor inginer, mai mult decât pentru orice alt tip de student, laboratoarele au un rol important, dar nu ne punem problema universalității înțelegerii termenului de laborator.
Ce au în comun activitățile de laborator din Imperial College London, Politecnico di Milano, Vrije Universiteit, EPFL (École Polytechnique Fédérale de Lausanne) și alte mari universități europene?
1. Modul de desfășurare. Cel mai adesea nivelul de interactivitate pe parcursul laboratorului este extrem de scăzut. Studenții primesc o listă de probleme și pot apela la ajutorul asistentului în cazul în care se blochează.
2. Asistenții de laborator sunt cel mai adesea doctoranzi care nu au nici plăcerea, nici dorință (și deseori nici competența) de a desfășura activități didactice la respectiva materie. Alocarea orelor didactice se face deseori fără a ține măcar seama de domeniul de cercetare al doctorandului.
3. Formațiile de lucru. In multe universități laboratorul se desfășoară cu 20, 30, chiar 80 de studenți. In realitate este vorba de o sala cu calculatoare în care studentul poate veni și parcuge o listă de probleme de laborator.
4. Transformarea orelor de aplicații în ore de seminar. Multe materii tehnice oferă doar o oră de discutare a aspectelor practice deschise de curs.
5. Notarea. Ponderea majoră cel mai adesea o are nota unui singur examen. Pentru unele cursuri vor fi notate temele cu o pondere între 10 și maxim 30%, aceasta fiind singura activitate notată de pe parcursul anului.
Fără a trece cu vederea limitările materiale cu care se confruntă atât studenții, cât și cadrele didactice din învățământul universitar tehnic românesc, laboratoarele care formează inginerii IT absolvenți în UPB sunt interactive, intense și îndrumate de asistenți direct interesați de temă. Aleg să cred că acestea sunt motive însemnate de optimism pentru viitoarea generație de ingineri instruiți în România.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Dacă facultatea de Calculatoare din UPB a reuşit această performanţă la nivelul MAJORITĂŢII laburilor, felicitări !!
RăspundețiȘtergereÎn UPB, în general vorbind, lucrurile nu prea stau aşa... multe laboratoare solicită doar la minim cunoştinţele, priceperea şi mai ales ÎNŢELEGEREA studenţilor, fiind de fapt nişte activităţi banale, urmărirea mecanică unei liste de măsurători fără tragerea vreunor concluzii semnificative... Altfel zis, dacă iei un om de pe stradă oarecare şi-l pui în lab în locul studentului, nu se obţin rezultate mult mai proaste.
Plus că multe laburi în UPB au o pondere redusă în nota finală şi, mai ales, toată lumea ia la lab între 8 şi 10. Picatul la un lab e aproape de neconceput...
Poate aici e şi un dezavantaj al laboratoarelor româneşti... interactivitatea e percepută de mulţi studenţi ca o posibilitate să întrebe în loc să încerce să facă; în multe cazuri, şi vorbesc din experienţă, studenţii fac prea puţine eforturi să înţeleagă lucrarea şi întreabă non-stop pe cadrul didactic de laborator. Mai mult, dacă acesta le răspunde ceva de genul "puneţi mintea la contribuţie", ei merg la titularul de curs şi se plîng că laborantul nu-şi face meseria...
RăspundețiȘtergere